1(O cântare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!
2Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă, şi cei ce Te urăsc înalţă capul.
3Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4"Veniţi", zic ei, "să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!"
5Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:
6corturile lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii,
7Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului.
8Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire)
9Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10care au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
11Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12Căci ei zic: "Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!"
13Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,
14ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde munţii!
15Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16Acoperă-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
18Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.