1(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2– "Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)
3Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
4scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi."
5Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului.
6Eu am zis: "Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt."
7Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare."
8Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.