1(Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din lăută!
3Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: –
6"I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul.
7Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire)
8Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui; Israele, de M-ai asculta!
9Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
10Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umple!"
11Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat.
12Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
13O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
14Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;
15cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
16L-aş hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din stâncă.