1(Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi "Crinii mărturiei". Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, păstorul lui Israel, Tu care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu care şezi pe heruvimi!
2Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
3Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
4Doamne Dumnezeul oştirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5Îi hrăneşti cu o pâine de lacrimi şi-i adăpi cu lacrimi din plin.
6Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei.
7Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
8Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o.
9Ai făcut loc înaintea ei, şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
10Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
11Îşi întindea mlădiţele până la mare, şi lăstarii până la Râu.
12Pentru ce i-ai rupt gardul acum, de-o jefuiesc toţi trecătorii?
13O râmă mistreţul din pădure şi o mănâncă fiarele câmpului.
14Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăşi! Priveşte din cer şi vezi! Cercetează via aceasta!
15Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta şi pe fiul pe care Ţi l-ai ales!…
16Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea feţei Tale, ei pier!
17Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului pe care Ţi l-ai ales!
18Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi, şi vom chema Numele Tău.
19Doamne Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!