1Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.
2Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele, păzește sufletul meu de teama dușmanului!
3Ferește-mă de adunarea celor răi, de mulțimea celor ce săvârșesc fărădelegea!
4Ca sabia își ascut limbile lor, precum săgeata aruncă cuvinte amare,
5pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel fără prihană, trag pe neașteptate și nu se tem.
6Se încurajează în lucrarea lor cea rea, se pun de acord ca să întindă curse. Ei spun: „Cine va vedea?”.
7Au uneltit nelegiuire, au împlinit cele uneltite: ca o prăpastie este omul și inima lui e un abis.
8Dumnezeu îi lovește pe ei cu săgețile sale: pe neașteptate, ei au fost răniți
9și [însăși] limba lor îi va face să cadă; oricine, văzându-i, va clătina din cap.
10Atunci, toți vor fi cuprinși de teamă, vor face cunoscute faptele Domnului și vor înțelege lucrarea lui.
11Cel drept se va bucura în Domnul și va căuta refugiu în el și vor fi lăudați toți cei drepți cu inima.