1Psalm. Al lui Davíd. Când era în pustiul lui Iúda.
2Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineață. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te dorește trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat și fără apă.
3Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău, ca să contemplu puterea și gloria ta.
4Îndurarea este mai bună decât viața, de aceea, buzele mele te laudă.
5Așa te voi binecuvânta toată viața mea și voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6Ca și cum m-aș sătura cu măduvă și grăsime, așa se desfată buzele mele când gura mea te laudă,
7când îmi amintesc de tine în așternutul meu și meditez la tine în ceasurile de veghe, noaptea.
8Pentru că ai fost ajutorul meu, la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9Sufletul meu se alipește de tine și dreapta ta mă susține.
10Dar cei ce caută să-mi ia sufletul să ajungă în adâncurile pământului,
11să fie trecuți prin sabie, partea șacalilor să fie!
12Iar regele se va bucura în Dumnezeu; vor fi lăudați toți cei care jură pe el, căci va fi închisă gura celor care spun minciuni.