1Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. Psalm.
2Ascultați aceasta, voi, toate popoarele, plecați-vă urechea, voi, toți locuitorii lumii,
3fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt, bogați și săraci, [toți] împreună!
4Gura mea va rosti înțelepciune și cugetul inimii mele, înțelegere;
5voi pleca spre proverbe urechea mea și voi desluși enigma mea cântând din harpă.
6De ce să mă tem în zilele cele rele, când nelegiuirea potrivnicilor mei mă înconjoară?
7Ei își pun încrederea în averea lor și cu mulțimea bogățiilor lor se laudă.
8Ah! Niciun om nu se va putea răscumpăra pe sine și niciun om nu va putea să-i dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării sale;
9căci prețul sufletului lor este atât de mare, încât niciodată nu va fi cu putință
10să rămână cineva în viață fără de sfârșit și să nu vadă [niciodată] groapa.
11Ba da, va vedea: mor și înțelepții, pier împreună nesimțitul și cel fără de minte și lasă alTorà averea lor.
12Mormântul le va fi casă în veac, locuința lor din generație în generație, deși cu numele lor și-au numit terenurile proprii.
13Dar omul nu poate rămâne mult în strălucire; se aseamănă cu animalele care pier.
14Aceasta este soarta celor care se încred în ei înșiși; acesta este sfârșitul acelora care se complac în vorbe goale.
15Sunt duși ca o turmă în locuința morților și moartea îi va paște. Coboară de-a dreptul în mormânt, li se șterge orice urmă, lăcașul lor este locuința morților.
16Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu, mă va lua de sub puterea locuinței morților.
17Nu te teme când cineva se îmbogă țește și când crește faima casei sale,
18pentru că nu ia nimic cu el când moare și faima lui nu coboară după el,
19chiar dacă în viața lui sufletul său se considera binecuvântat: „Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele ”!
20Va merge până la generația părin ților săi, care nu vor mai vedea niciodată lumina.
21Omul, cât timp este în cinste, nu înțelege, se aseamănă cu animalele care pier.