1Mai bine o bucată de [pâine] uscată, în liniște, decât o casă plină de [cărnuri] jertfite, în ceartă.
2Slujitorul prudent stăpânește peste fiul care face de rușine și în mijlocul fraților împarte moștenirea.
3Vasul de topit este pentru argint și cuptorul, pentru aur, dar cel care încearcă inimile este Domnul.
4Cel rău este atent la buzele nelegiuite și mincinosul își pleacă urechea la limba distrugătoare.
5Cel care-și bate joc de cel necăjit îl disprețuiește pe cel care l-a făcut, iar bucuria pentru nenorocire nu este [considerată] curată.
6Cununa bătrânilor sunt nepoții, iar gloria fiilor sunt părinții lor.
7Nu se potrivesc cu un nebun buzele drepte; cu atât mai puțin cu un nobil, buzele mincinoase.
8Piatra prețioasă este un dar pentru cel care o primește; oriunde se întoarce, are succes.
9Cine acoperă vinovăția caută iubire, dar cine repetă fapta îi dezbină pe prieteni.
10Reproșul pătrunde în cel priceput mai mult decât o sută de lovituri în cel nesimțit.
11Cel rău caută numai răzvrătire, dar mesagerul crud este trimis împotriva lui.
12Mai bine este ca un om să întâlnească o ursoaică fără pui decât un nesimțit în nebunia lui.
13Cât despre cel care întoarce răul în schimbul binelui, nu se va îndepărta răul de casa lui.
14Începutul neînțelegerii este ca revărsarea apei. Înainte să izbucnească cearta, abandonează!
15A-l îndreptăți pe cel vinovat înseamnă a-l face vinovat pe cel drept: amândouă sunt abominábile pentru Domnul.
16Pentru ce este prețul în mâna celui nesimțit? Ca să dobândească înțelepciune, când el nu are inimă?
17Prietenul iubește în orice timp, se naște ca un frate în strâmtorare.
18Omul sărac la inimă este cel care bate palma, cel care garantează pentru aproapele său.
19Cel care iubește vinovăția iubește învrăjbirea, iar cine-și înalță poarta caută zdrobirea.
20Cel strâmb la inimă nu va găsi binele, iar cel cu limba schimbătoare va cădea [pradă] răului.
21Cel care dă naștere unui nesimțit este spre chinul lui; nu se bucură tatăl unui nebun.
22Inima veselă face bine sănătății, dar un duh abătut usucă vigoarea.
23Cel vinovat ia darul pe sub poală ca să încline căile judecății.
24Înțelepciunea este în fața celui priceput, dar ochii celui nesimțit sunt spre marginile pământului.
25Fiul nesimțit este indignare pentru tatăl său, amărăciune pentru cea care l-a născut.
26Nu este deloc bine să-l pedepsești pe cel drept, nici să-i lovești pe cei nobili din cauza dreptății.
27Cel care are cunoaștere își ține cuvintele, iar omul care înțelege este calm cu duhul.
28Chiar și un nebun, dacă ar tăcea, ar fi considerat înțelept și cine-și închide buzele, priceput.