1Omului îi aparțin orânduirile inimii, dar de la Domnul vine răspunsul limbii.
2Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile este Domnul.
3Dezvăluie-i Domnului lucrarea ta și se vor realiza gândurile tale.
4Toate lucrările Domnului sunt pentru scopul lor, chiar și cel rău, pentru ziua cea rea.
5Lucru abominábil pentru Domnul este orice inimă îngâmfată; cu siguranță, ea nu va fi considerată curată.
6În îndurare și adevăr este acoperită nelegiuirea și prin teama de Domnul [omul] se îndepărtează de rău.
7Când Domnului îi plac căile unui om, chiar și pe dușmanii lui îi face să se împace cu el.
8Mai bine puțin, dar cu dreptate, decât multe venituri, dar fără judecată.
9Inima omului își gândește calea, dar Domnul stabilește pașii săi.
10Prezicere este pe buzele regelui, la judecată, gura lui nu comite sacrilegiu.
11Cântarul și balanțele drepte sunt ale Domnului, toate greutățile sacului sunt lucrarea lui.
12Lucru abominábil pentru regi este să se facă vinovăție, pentru că în dreptate se stabilește tronul.
13Plăcerea regilor sunt buzele drepte, ei îi iubesc pe cei care spun lucruri drepte.
14Furia regelui este mesagera morții, dar omul înțelept o evită.
15În lumina feței regelui este viața, favoarea lui, ca norul ploii târzii.
16Dobândirea înțelepciunii este mult mai bună decât aurul fin și dobândirea priceperii este mai de preferat decât argintul.
17Drumul celor drepți este să se îndepărteze de rău; cine are grijă de suflet își păzește calea.
18Înainte de zdrobire este îngâmfarea și înaintea prăbușirii este semeția duhului.
19Mai bine înjosirea duhului cu cei umili decât parte la jaf cu cei îngâmfați.
20Cine este prudent cu privire la cuvânt află bunăstare și cine se încrede în Domnul este fericit.
21Celui înțelept cu inima i se spune priceput, iar dulceața buzelor adaugă la învățătură.
22Izvor de viață este prudența pentru cel care o stăpânește și disciplinarea nebunilor este nebunie.
23Inima înțeleptului își cântărește gura și pe buzele sale este adăugată învățătura.
24FAgùre de miere sunt cuvintele plăcute, dulci pentru suflet și medicament pentru oase.
25Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții.
26Sufletul care trudește pentru sine trudește căci gura sa apasă asupra lui.
27Omul de nimic sapă răul și pe buzele lui este ca un foc care arde.
28Omul pervers stârnește neînțelegere și cel care murmură îi desparte pe prieteni.
29Omul violent îl ademenește pe aproapele său și-l face să meargă pe o cale care nu este bună.
30Clipirea din ochi este spre a plănui lucruri perverse și strâmbatul din buze duce răul la sfârșit.
31Căruntețea este o cunună de glorie, ea se găsește pe calea dreptății.
32Este mai bun cel încet la mânie decât cel viteaz și cel care-și stăpânește duhul, decât cel care capturează o cetate.
33În poala [hainei] se aruncă sorții, dar judecata este de la Domnul.