1Cel care se separă caută plăcerea și izbucnește împotriva oricărui succes.
2Cel nesimțit nu-și află plăcerea în înțelegere, ci numai în dezvăluirea inimii sale.
3Când vine vinovăția, vine și disprețul și cu ocara, rușinea.
4Cuvintele gurii unui om sunt ca apele adânci, iar izvorul înțelepciunii este un torent care se revarsă.
5Nu este bine să îndreptățești pe cel vinovat, ca să înclini judecata celui drept.
6Buzele celui nesimțit duc la ceartă și gura lui cheamă bătăile.
7Gura celui nesimțit este distrugerea lui și buzele sale sunt o cursă pentru sufletul lui.
8Cuvintele celui care bârfește sunt ca delicatesele, ele coboară în adâncurile pântecelui.
9Cine lenevește în lucrarea lui este frate cu cel care distruge.
10Turn fortificat este numele Domnului; la el aleargă cel drept și este protejat.
11Averea celui bogat este cetatea puterii sale, în închipuirea lui e ca un zid înălțat.
12Înainte de a fi zdrobită, inima omului se înalță și înainte de onoare, este umilința.
13A întoarce cuvântul fără ca înainte să se asculte este nebunie și înjosire.
14Duhul omului îl susține în slăbiciunea sa, dar un duh abătut cine-l poate ridica?
15Inima celui priceput dobândește cunoașterea și urechea celor înțelepți caută știința.
16Darul omului îi lărgește [intrarea] și îl conduce înaintea celor mari.
17Pare drept cel care vine primul la proces, dar vine semenul său și-l contestă.
18Sorții fac să înceteze discordiile și fac dezbinare între cei puternici.
19Fratele învinovățit este mai [rău] decât o cetate întărită și discordiile sunt ca zăvoarele unui palat.
20Din rodul gurii omul își satură pântecele, din venitul buzelor sale se satură.
21Moartea și viața sunt în puterea limbii; cei care o iubesc vor mânca roadele ei.
22Cine găsește o soție găsește binele; dobândește favoare de la Domnul.
23Cel necăjit vorbește cu suspine, dar cel bogat răspunde cu duritate.
24Omul [multor] prieteni se duce la rău, dar există prieten care se alipește mai mult decât un frate.