1Am încheiat un legământ cu ochii mei, ca să nu se uite după fecioare.
2Dar care-mi este partea de la Dumnezeul de sus și moștenirea de la Cel Atotputernic din înălțimi?
3Oare nu este pieire pentru cel nedrept și dezastru pentru cel care săvârșește deșertăciune?
4Oare Dumnezeu nu vede căile mele și pașii mei nu-i numără?
5Dacă am umblat în deșertăciune și dacă piciorul meu s-a grăbit să înșele,
6să mă cântărească în balanța dreptății și să recunoască Dumnezeu integritatea mea!
7Dacă pasul meu a rătăcit de la cale și dacă inima mea a mers după ochii mei, dacă s-a lipit vreo pată de mâna mea,
8atunci eu să semăn, și altul să mănânce și vlăstarul meu să fie dezrădăcinat.
9Dacă mi-a fost sedusă inima spre vreo femeie și dacă la ușa prietenului meu am stat la pândă,
10atunci soția mea să macine pentru altcineva și alții să se încline spre ea.
11Căci aceasta ar fi o infamie, ar fi o nelegiuire [pedepsită] de judecători,
12un foc care mistuie până la nimicire și toate veniturile mele ar fi dezrădăcinate.
13Dacă am refuzat judecata slujitorului meu și a slujitoarei mele când s-ar fi certat cu mine,
14ce voi putea face când se va ridica Dumnezeu și, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce?
15Oare nu cel care m-a făcut pe mine în pântece l-a făcut și pe el? Și cel care ne-a întocmit în sân nu este unul singur?
16Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau și dacă am făcut să se consume ochii văduvei,
17dacă mi-am mâncat bucata singur și dacă orfanul nu a mâncat de la mine,
18– el care din tinerețea mea a crescut cu mine ca tată și ea care din sânul mamei mele a fost călăuzită de mine –,
19dacă l-am văzut pe cel care pierea fără haină și pe cel nevoiaș fără învelitoare,
20dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale și dacă nu s-au încălzitcu lâna mieilor mei,
21dacă am mișcat mâna împotriva orfanului, pentru că am văzut la poartă ajutorul meu,
22atunci umărul meu să cadă de la încheietură și brațul meu să se frângă de la cot!
23Întrucât nenorocirea de la Dumnezeu este spaimă pentru mine, nu aș putea suporta măreția lui.
24Dacă mi-aș fi pus încrederea în aur și dacă aș fi spus aurului fin: «Ești siguranța mea»,
25dacă m-aș fi bucurat pentru că mare este bogăția mea și prețios este ceea ce dobândește mâna mea,
26dacă m-aș fi uitat la soare când strălucește și la luna care trece radioasă,
27dacă aș fi lăsat sedusă inima mea în ascuns și dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână,
28– și aceasta este o nelegiuire [pedepsită] de judecători, căci l-aș fi înșelat pe Dumnezeul cel de sus –,
29dacă m-aș fi bucurat de ruina celui care mă urăște și aș fi exultat că l-a aflat răul
30– deși nu am dat [voie] cerului gurii mele să păcătuiască cerând cu blestem viața lui –,
31dacă nu ar spune oamenii din cortul meu: «Cine este cel care să nu se fi săturat din carnea lui?»,
32dacă străinul ar fi poposit afară și dacă ușile mele nu le-aș fi deschis pentru cel de pe cale,
33dacă aș fi ascuns ca Adám răzvrătirea mea, tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea,
34pentru că mă tem de mulțimea cea mare și disprețul familiilor mă înspăimântă, am tăcut și nu am ieșit pe ușă,
35ce n-aș da să fie cineva care să mă asculte! Iată semnătura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă și în carte să scrie potrivnicul meu!
36Oare nu aș purta-o pe umărul meu și nu aș lega-o drept cunună?
37Numărul pașilor mei i-aș face cunoscut și m-aș apropia ca un principe de el.
38Dacă pământul meu ar striga împotriva mea și brazdele sale ar plânge împreună,
39dacă aș mânca rodul lui pe gratis, sufocând sufletul stăpânilor săi,
40în loc de grâu, să iasă spini și în loc de orz, neghină!”. Sfârșitul cuvintelor lui Iob.