Job 32
1 Cei trei oameni au încetat să-i răspundă lui Iob, căci el [se considera] mai drept în ochii lui.
2 Elíhu, fiul lui Baraheél din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie împotriva lui Iob, pentru că [Iob se considera] pe sine mai drept decât Dumnezeu.
3 El s-a aprins de mânie și împotriva celor trei prieteni ai săi, pentru că nu găsiseră răspuns și totuși îl considerau vinovat pe Iob.
4 Elíhu îi așteptase cât timp au vorbit cu Iob, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.
5 Elíhu a văzut că nu era niciun răspuns în gura celor trei oameni și s-a aprins de mânie.
6 Elíhu, fiul lui Baraheél din Buz, a luat cuvântul și a spus: „Eu sunt tânăr, iar voi sunteți bătrâni. De aceea m-am temut și mi-a fost frică să vă expun ceea ce știu.
7 Am zis: «Să vorbească anii și mulțimea lunilor să învețe înțelepciunea!».
8 De fapt, în om este un duh și suflarea Celui Atotputernic îl face priceput.
9 Totuși, nu cei mari au înțelepciune și nici bătrânii nu sunt pricepuți la judecată.
10 De aceea, vă spun: «Ascultați-mă și voi expune și eu ceea ce știu!».
11 Iată, am așteptat cuvintele voastre, mi-am plecat urechea la priceperea voastră cât timp ați cercetat cuvintele.
12 Atât timp cât am fost atent la priceperea voastră, nu a fost nimeni dintre voi care să-l acuze pe Iob și să răspundă cuvintelor lui.
13 Să nu ziceți: «Am aflat înțelepciunea; Dumnezeu poate să-l biruie, nu un om».
14 El nu și-a îndreptat spre mine cuvintele, iar eu nu-i voi întoarce [răspuns] prin cuvintele voastre.
15 Ei au rămas uimiți, nu au mai răspuns: le-au pierit cuvintele.
16 Oare trebuie să aștept pentru că ei nu vorbesc, stau [în picioare] fără să mai răspundă?
17 Vreau să răspund și eu cu partea mea, să expun și eu ceea ce știu.
18 Căci sunt plin de cuvinte, duhul din sânul meu mă constrânge.
19 Iată, sânul meu este ca vinul care dă să iasă, ca burdufurile noi care dau să se spargă.
20 Voi vorbi și mă voi liniști, voi deschide buzele și voi răspunde.
21 Nu-mi voi ridica fața înaintea niciunui om și nu voi linguși pe nimeni.
22 Căci nu știu să lingușesc. Altfel, îndată m-ar da deoparte cel care m-a făcut.