1Iar acum râd de mine cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinți am refuzat să-i pun împreună cu câinii turmei mele.
2Și puterea mâinilor lor ce este pentru mine? Lor le-a pierit vigoarea.
3Sfârșit de lipsă și de foame, se îndreaptă spre ținutul uscat în noaptea dezolării și devastării.
4Culeg iarbă sălbatică de printre tufișuri și rădăcină de ienupăr pentru hrana lor.
5Din comunitate sunt izgoniți, se strigă după ei ca după hoț.
6Locuiesc în crăpăturile torentelor, în găurile pământului și ale stâncilor.
7Urlă printre tufișuri și se adună pe sub urzici.
8Fii de nebun și fii de fără-nume, sunt alungați din țară.
9Acum, însă, am devenit cântecul lor, sunt pentru ei [motiv] de vorbă.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine și de fața mea nu și-au reținut scuipatul.
11El a dezlegat corzile mele și m-a umilit și au slobozit frâiele din fața mea.
12La dreapta mea se ridică cei netrebnici, întind [curse] picioarelor mele și sapă împotriva mea cărări ale pieirii.
13Strică potecile mele, dorind distrugerea mea, fără ca să-i ajute cineva.
14Intră ca printr-o spărtură largă, se avântă ca pe sub dărâmături.
15Se întorc asupra mea spaimele, onoarea mea este urmărită ca vântul și ca un nor trece scăparea mea.
16Acum mi se topește sufletul în mine și mă apucă zilele necazului.
17Noaptea mi se smulg oasele din mine, cei care mă chinuie nu mă lasă să dorm.
18Cu multă putere se prind de haina mea și mă leagă ca pe gura tunicii.
19M-a azvârlit în noroi, mă asemăn cu praful și cu cenușa.
20Strig către tine, și tu nu-mi răspunzi, stau în picioare, și tu nu mă iei în seamă.
21Te-ai întors ca să fii crud cu mine, mă persecuți cu puterea mâinii tale.
22Mă ridici și mă faci să călăresc vântul, mă faci să fiu izbit de furtună.
23Căci știu că mă faci să mă întorc spre moarte, spre casa adunării tuturor celor vii.
24Totuși, nu-și întinde cineva mâna când e în ruină și nu strigă după ajutor când e distrus?
25Oare nu am plâns eu pentru cel amărât și nu mi s-a mâhnit sufletul pentru cel nevoiaș?
26Am sperat binele, dar a venit răul; am așteptat lumina, și a venit bezna.
27Îmi fierb măruntaiele și nu se potolesc, îmi vin în întâmpinare zile de necaz.
28Umblu înnegrit, dar nu de arșiță, mă ridic în adunare ca să strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii, prieten cu puii de struț.
30Pielea de pe mine se înnegrește, iar oasele mi se încălzesc de uscăciune.
31Harpa mea este pentru jale, flautul meu e glas al celor care plâng.