Bible

1 După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse și pe Efraím. 2 I-au făcut cunoscut lui Iacób și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit și s-a așezat pe pat. 3 Iacób i-a zis lui Iosíf: „Dumnezeul cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara Canaán, și m-a binecuvântat. 4 El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulți și voi face din tine o adunare de popoare; voi da țara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veșnică». 5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím și Manáse, ca și Rubén și Simeón, vor fi ai mei. 6 Iar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; cu numele fraților lor vor fi numiți în partea lor de moștenire. 7 Când am venit din Padán, Rahéla a murit în țara Canaán, pe drum; nu ajunsesem încă în ținutul Efráta și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efráta, adică Betleém”. 8 Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf și a zis: „Cine sunt aceștia?”. 9 Iosíf a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!”. 10 Ochii lui Israél erau îngreuiați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. [Iosíf] i-a apropiat de el; el i-a sărutat și i-a îmbrățișat. 11 Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ți voi mai vedea fața și iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd și pe urmașii tăi”. 12 Iosíf i-a luat de pe genunchii lui și s-a plecat cu fața la pământ. 13 Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, și pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, și i-a apropiat de el. 14 Israél și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, și-a [încrucișat] mâinile, deși Manáse era cel dintâi născut. 15 L-a binecuvântat pe Iosíf și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Abrahám și Isáac, Dumnezeul care m-a păstorit de când sunt până în ziua aceasta, 16 îngerul care m-a răscumpărat de orice rău, să binecuvânteze copiii! Să fie chemat în ei numele meu și numele părinților mei Abrahám și Isáac și să crească din ei mult pe pământ!”. 17 Iosíf a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraím și [aceasta] a fost rău în ochii lui; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraím pe capul lui Manáse. 18 Și Iosíf a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!”. 19 Tatăl său a refuzat și i-a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; descendența lui va fi plinătate a neamurilor”. 20 El i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „Cu numele tău Israélul va binecuvânta, zicând: «Dumnezeu să te pună să fii așa, ca pe Efraím și pe Manáse!»” Și l-a pus astfel pe Efraím înaintea lui Manáse. 21 Israél i-a zis lui Iosíf: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. 22 Mai mult decât fraților tăi, eu îți dau [cetatea] Síhem, pe care am luat-o din mâna amoréilor cu sabia mea și cu arcul meu”.