Genesis 47— VBRC2020

¹Iosíf s-a dus și i-a făcut cunoscut lui Faraón și i-a spus: „Tatăl meu și frații mei, cu turmele lor, cu cirezile lor și cu tot ce au ei, au venit din țara Canaán; iată, sunt în ținutul Goșén”.

²Din grupul fraților săi a luat cinci bărbați și i-a prezentat înaintea lui Faraón.

³Faraón i-a întrebat pe frații lui: „Cu ce vă ocupați?”. Ei au răspuns lui Faraón: „Servitorii tăi sunt păstori la turmă, atât noi, cât și părinții noștri”.

⁴I-au mai zis lui Faraón: „Noi am venit ca să locuim ca străini în țară, pentru că nu mai este pășune pentru turmele servitorilor tăi, căci este o foamete grea în țara Canaán. Îngăduie, acum, servitorilor tăi să locuiască în ținutul Goșén!”.

⁵Faraón i-a zis lui Iosíf: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.

⁶Țara Egiptului este înaintea ta; așază-i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșén. Și, de cunoști printre ei oameni viteji, pune-i căpetenii peste turmele pe care le am!”.

⁷Iosíf l-a adus pe Iacób, tatăl său, și l-a prezentat înaintea lui Faraón. Iacób l-a binecuvântat pe Faraón.

⁸Faraón l-a întrebat pe Iacób: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?”.

⁹Iacób i-a răspuns lui Faraón: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele și n-au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor”.

¹⁰Iacób l-a binecuvântat pe Faraón și a ieșit din fața lui Faraón.

¹¹Iosíf i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o proprietate în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ràmses, cum poruncise Faraón.

¹²Iosíf s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru frații săi și pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor.

¹³Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte grea; țara Egiptului și țara Canaán erau epuizate din pricina foametei.

¹⁴Iosíf a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaán în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau și a dus argintul în casa lui Faraón.

¹⁵Când s-a terminat argintul din țara Egiptului și din țara Canaán, toți egipténii au venit la Iosíf și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în fața ta? Căci s-a terminat argintul”.

¹⁶Iosíf a zis: „Aduceți vitele voastre și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre dacă s-a terminat argintul”.

¹⁷Și-au adus vitele la Iosíf și Iosíf le-a dat [pâine] în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și în schimbul măgarilor. În anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.

¹⁸După ce s-a terminat anul acela, au venit la el în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-a terminat argintul și că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât cadavrele și pământurile noastre.

¹⁹De ce să pierim sub ochii tăi noi și pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi și pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom deveni sclavi ai lui Faraón noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță ca să trăim și să nu murim și pentru ca pământul să nu fie devastat!”.

²⁰Iosíf a cumpărat pentru Faraón toate pământurile Egiptului; căci egipténii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că foametea era puternică. Și țara devenit a lui Faraón.

²¹Cât despre popor, l-a făcut să treacă în cetăți, de la o margine la alta a hotarelor Egiptului.

²²Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o hotărâre de la Faraón pentru preoții care mâncau din ceea ce hotărâse Faraón să li se dea; de aceea ei nu și-au vândut pământurile.

²³Iosíf a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi și pământurile voastre pentru Faraón! Iată, aveți sămânță, ca să puteți semăna pământul!

²⁴La vremea recoltei, veți da a cincea parte lui Faraón; iar [celelalte] patru părți să fie în mâinile voastre ca sămânță pentru câmp, ca hrană pentru voi și pentru cei din casele voastre și ca hrană pentru copiii voștri”.

²⁵Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viața! Să aflăm har în ochii domnului nostru și vom deveni sclavi ai lui Faraón!”.

²⁶Din aceasta Iosíf a pus să fie o hotărâre care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraón; numai pământul preoților era al lor; nu devenise al lui Faraón.

²⁷Israél a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici și s-au înmulțit foarte mult.

²⁸Iacób a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului; zilele lui Iacób, anii vieții sale, au fost de o sută patruzeci și șapte de ani.

²⁹Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf și i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea și fă cu mine după bunăvoință și adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt!

³⁰Când mă voi culca împreună cu părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor!”. Și el a zis: „Voi face după cuvântul tău”.

³¹El i-a zis: „Jură-mi!”. Și [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu fața pe căpătâiul patului.