1Iacób i-a chemat pe fiii săi și le-a zis: „Adunați-vă ca să vă fac cunoscut ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă!
2Adunați-vă și ascultați, fii ai lui Iacób, ascultați-l pe Israél, tatăl vostru!
3Rubén, întâiul meu născut, tu, puterea mea și începutul vigorii mele, culme de mândrie și culme de putere,
4năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău și atunci l-ai profanat, când ai urcat pe el.
5Simeón și Lévi sunt frați, instrumente ale violenței sunt armele lor.
6În sfatul lor să nu intre sufletul meu și cu adunarea lor să se unească gloria mea! Căci, în mânia lor, au ucis oameni, și, în pofta lor, au schilodit tauri.
7Blestemată să fie mânia lor, căci a fost puternică, și furia lor, căci a fost apăsătoare! Îi voi împărți în Iacób și-i voi risipi în Israél.
8Iúda, pe tine te vor lăuda frații tăi. Mâna ta va fi pe grumazul dușmanilor tăi. Se vor prosterna în fața ta fiii tatălui tău.
9Pui de leu, Iúda! De la pradă, fiul meu, ai urcat. S-a lăsat pe labe, s-a întins ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va face să se ridice?
10Nu se va depărta sceptrul din Iúda, nici toiagul [de conducător] de la el până când va veni cel căruia îi este destinat. Lui [i se cuvine] ascultarea popoarelor”.
11El își leagă de viță măgarul și de coardă de soi, puiul de măgăriță; își spală haina în vin și în sânge de struguri, mantaua sa.
12Scânteietori sunt ochii săi de la vin și dinții săi, mai albi ca laptele.
13Zabulón va locui pe țărmul mărilor, va fi țărm pentru corăbii și partea lui va fi până la Sidón.
14Isahár este un măgar puternic care s-a întins între două țarcuri.
15Vede că locul unde se odihnește este bun și că ținutul lui este plăcut; și-a plecat umărul sub povară și a ajuns o masă de sclavi.
16Dan va judeca pe poporul său ca unul dintre triburile lui Israél.
17Dan va fi un șarpe pe drum, o viperă cu corn pe cărare, mușcând căclâiele calului, ca să cadă călărețul pe spate.
18Mântuirea ta o aștept, Doamne!
19Gad, o ceată îl va ataca și îl va ataca din urmă.
20Din Așér vine pâinea grasă; el va da delicatese regilor.
21Neftáli este o cerboaică slobodă: el rostește cuvinte frumoase.
22Vlăstar de pom roditor este Iosíf, vlăstar de pom roditor lângă izvor, vlăstarii lui ajung deasupra zidului!
23I-au făcut viața amară, l-au lovitși l-au hăituit arcașii.
24Arcul lui a rămas puternic, brațele și mâinile lui au fost făcute zvelte de mâinile Celui Puternic al lui Iacób; de acolo [vine] Păstorul și Stânca lui Israél.
25Dumnezeul tatălui tău – el să te ajute – și Dumnezeu cel Atotputernic – el să te binecuvânteze cu binecuvântările cerurilor de deasupra, cu binecuvântările abisului care zace jos, cu binecuvântările sânilor și ale pântecelui!
26Binecuvântările tatălui tău sunt mai puternice decât binecuvântările celor care m-au zămislit până la marginile dealurilor veșnice: ele să fie peste capul lui Iosíf și peste creștetul celui consacrat dintre frații săi!
27Beniamín este un lup care sfâșie. Dimineața mănâncă vânatul și seara împarte prada”.
28Toate acestea sunt cele douăsprezece triburi ale lui Israél. Iată ce le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare aparte.
29El le-a poruncit și le-a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați-mă lângă părinții mei, în peștera care este în câmpia lui Efrón, hetéul,
30în peștera din câmpia care este la Macpéla, față în față cu Mamrè, în țara Canaán, pe care Abrahám a dobândit-o împreună cu câmpia de la Efrón, hetéul, ca proprietate de mormânt!
31Acolo i-au îngropat pe Abrahám și pe Sára, soția lui; acolo i-au îngropat pe Isáac și pe Rebéca, soția lui, și acolo am îngropat-o pe Léa.
32Proprietatea și peștera care se găsește în el au fost cumpărate de la fiii lui Het”.
33Când Iacób a terminat de dat porunci fiilor săi, și-a strâns picioarele în pat, și-a dat duhul și a fost adăugat poporului său.