Romans 8
1 Acum dar nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, [care nu trăiesc potrivit pornirilor păcătoase, ci potrivit Duhului].
2 Căci legea Duhului vieții, în Cristos Isus, te-a eliberat de legea păcatului și a morții.
3 Fiindcă ceea ce era cu neputință Legii, întrucât era slăbită de trup, a făcut Dumnezeu. Trimițând, din cauza păcatului, pe Însuși Fiul Său, într-un trup asemănător cu cel al păcatului, El a condamnat păcatul în trup,
4 astfel încât cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim potrivit pornirilor trupului, ci potrivit Duhului.
5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit pornirilor trupului se gândesc la lucrurile trupului, pe când cei ce trăiesc potrivit Duhului se gândesc la lucrurile Duhului.
6 Căci felul de gândire al trupului este moarte, pe când felul de gândire al Duhului este viață și pace.
7 Felul de gândire al trupului înseamnă dușmănie față de Dumnezeu, căci el nu este supus Legii lui Dumnezeu și nici nu se poate supune.
8 Așadar, cei care trăiesc potrivit pornirilor trupului nu pot să-I fie plăcuți lui Dumnezeu.
9 Voi, însă, nu mai trăiți potrivit pornirilor trupului, ci potrivit Duhului, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acela nu este al Lui.
10 Dar, dacă Cristos este în voi, trupul este, într-adevăr, muritor din cauza păcatului, dar Duhul este viață datorită dreptății.
11 Și dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Cristos din morți va aduce la viață și trupurile voastre muritoare prin Duhul Său, care locuiește în voi.
12 Așadar, fraților, noi nu suntem datori trupului, ca să mai trăim potrivit pornirilor trupului.
13 Căci, dacă trăiți potrivit pornirilor trupului, veți muri, dar, dacă prin Duhul faceți să moară faptele trupului, veți trăi!
14 Toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Căci nu ați primit un duh de robie, ca din nou să vă fie frică, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm „Abba!”, adică „Tată!”
16 Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Cristos, dacă, într-adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.
18 Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu se compară cu slava ce urmează a ne fi descoperită.
19 Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20 Însăși creația a fost supusă deșertăciunii, nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o – în nădejdea
21 că însăși creația va fi eliberată de robia stricăciunii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.
22 Căci știm că până acum întreaga creație suspină împreună și suferă durerile nașterii.
23 Dar nu numai ea, ci și noi, cei care avem cel dintâi rod al Duhului, suspinăm și noi în sinea noastră, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24 Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar nădejdea care se vede nu este nădejde, fiindcă cine nădăjduiește în ceea ce vede?
25 Dar, dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu răbdare.
26 Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește [pentru noi] cu suspine nerostite.
27 Însă, Cel care cercetează inimile cunoaște năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit voii lui Dumnezeu.
28 Știm, însă, că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați potrivit planului Său.
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, așa încât Acesta să fie întâiul născut dintre mai mulți frați.
30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a și chemat; iar pe aceia pe care i-a chemat i-a și îndreptățit, iar pe aceia pe care i-a îndreptățit i-a și proslăvit.
31 Deci ce vom spune cu privire la aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?
32 El, Care nu Și-a cruțat propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate, împreună cu El?!
33 Va aduce cineva vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce-i îndreptățește!
34 Cine îi va condamna? Cristos [Isus], Cel care a murit, dar, mai mult, a și înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!
35 Cine ne va despărți de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau persecuția sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?
36 După cum este scris: Din cauza Ta suntem dați morții toată ziua; suntem priviți ca niște oi de tăiat.
37 Și totuși, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.
38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele ce vor urma, nici puterile,
39 nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.