Romans 7
1 Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unora care cunosc Legea) că Legea domnește peste un om atâta timp cât el trăiește?
2 Femeia căsătorită este legată prin Lege de soțul ei care trăiește; dacă-i moare soțul, ea este dezlegată de legea căsătoriei.
3 Dacă devine soția altui bărbat în timp ce îi trăiește soțul, ea se va numi adulteră; însă, dacă se întâmplă să-i moară soțul, după Lege, ea este liberă și nu mai este adulteră dacă devine soția altui bărbat.
4 La fel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5 Căci, pe când trăiam potrivit pornirilor trupului, patimile păcatelor, stârnite de Lege, lucrau în mădularele noastre ca să aducă rod pentru moarte.
6 Dar acum, murind față de ceea ce ne ținea legați, am fost eliberați de Lege ca să slujim în înnoirea adusă de Duhul, nu după caracterul învechit al literei.
7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, eu n-am cunoscut păcatul decât prin Lege; căci n-aș fi fost conștient de poftă dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!”
8 Dar păcatul a prins prilejul și a stârnit în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci, în lipsa Legii, păcatul este mort!
9 Odinioară, fiind fără Lege, eu trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a prins viață,
10 iar eu am murit. Astfel, porunca ce era spre viață mi s-a dovedit, tocmai ea, a fi spre moarte.
11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a amăgit și prin ea mi-a adus moartea.
12 Așadar, Legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
13 Atunci ceva ce este bun mi-a adus moartea? Nicidecum! Ci păcatul, ca să fie arătat ca păcat, mi-a cauzat moartea prin ceva ce este bun, pentru ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos.
14 Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt din carne, vândut rob păcatului.
15 Căci nu înțeleg ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc.
16 Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună.
17 Acum, însă, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.
18 Căci știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în trupul meu, întrucât am voința de a face binele, dar nu și puterea de a-l face.
19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci tocmai răul pe care nu-l vreau, pe acela îl fac.
20 Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.
21 Așadar, găsesc legea aceasta: când doresc să fac binele, răul se ține de mine.
22 Căci, după omul lăuntric, îmi găsesc plăcerea în Legea lui Dumnezeu,
23 dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă cu Legea din mintea mea și mă face rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24 Om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?
25 Mulțumire lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul legii păcatului.