Romans 6
1 Ce vom spune atunci? Să persistăm în păcat ca să se înmulțească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?
3 Sau nu știți că noi toți care am fost botezați în Cristos Isus, în moartea Lui am fost botezați?
4 Așadar, prin botez, am fost îngropați împreună cu El în moarte, pentru ca, după cum Cristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.
5 Căci, dacă am devenit una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare.
6 Știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci acela care a murit a fost eliberat de păcat.
8 Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El,
9 știind că Cristos, odată înviat din morți, nu mai moare; moartea nu mai domnește asupra Lui.
10 Fiindcă ce a murit, a murit față de păcat o dată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.
11 Tot astfel și voi considerați-vă morți față de păcat, dar vii față de Dumnezeu, în Cristos Isus.
12 De aceea păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor așa încât să ascultați de poftele lui.
13 Și nici mădularele voastre să nu le mai dați păcatului ca instrumente ale nedreptății, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca înviați din morți, iar mădularele voastre lui Dumnezeu ca instrumente ale dreptății.
14 Căci păcatul nu va mai domni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.
15 Atunci ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum!
16 Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robi ai aceluia de care ascultați, fie ai păcatului, înspre moarte, fie ai ascultării, înspre dreptate?
17 Mulțumire fie adusă lui Dumnezeu că voi, cei care erați robi ai păcatului, v-ați supus din inimă tiparului de învățătură căruia i-ați fost încredințați
18 și, fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății.
19 – Vorbesc omenește din cauza slăbiciunii naturii voastre păcătoase. – După cum în trecut v-ați făcut mădularele roabe necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot astfel acum, faceți-vă mădularele roabe dreptății, spre sfințire.
20 Căci atunci când erați robi ai păcatului, erați liberi față de dreptate.
21 Și ce roade aveați atunci de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul lor este moartea!
22 Acum, însă, fiind eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit, viață veșnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, însă darul fără plată al lui Dumnezeu este viață veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru.