Luke 14
1 Într-o zi de sabat, a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei Îl pândeau.
2 Și iată că înaintea Lui se afla un om bolnav de hidropizie.
3 Isus i-a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei: „Este permis să vindeci în ziua sabatului sau nu?”
4 Dar ei tăceau. Atunci El l-a luat pe bolnav, l-a vindecat și i-a dat drumul.
5 Apoi le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul într-o groapă în ziua sabatului, nu-l va scoate îndată?”
6 Și n-au putut să-I răspundă la aceste cuvinte.
7 Când a văzut cum invitații își alegeau locurile din față, le-a spus o parabolă:
8 „Când ești invitat de cineva la nuntă, să nu te așezi pe locul de cinste, ca nu cumva altul mai distins decât tine să fi fost invitat de gazdă,
9 și cel care te-a invitat și pe tine și pe el să vină și să-ți zică: «Dă-i acestuia locul!» Cu rușine te vei urni atunci ca să apuci ultimul loc!
10 Ci, când ești invitat, așază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel ce te-a invitat să-ți spună: «Prietene, mută-te mai în față!» Atunci, te vei bucura de cinste înaintea tuturor celor care stau la masă cu tine.
11 Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat.”
12 Apoi a zis și celui care L-a invitat: „Când dai un prânz sau o cină, să nu-ți chemi prietenii, nici frații, nici rudele tale, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei la rândul lor și, astfel, să-ți fie ca o răsplată.
13 Ci, când dai un ospăț, cheamă-i pe cei săraci, pe infirmi, pe șchiopi și pe orbi;
14 și va fi ferice de tine, pentru că ei nu au nimic cu ce să-ți răsplătească. Dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți!”
15 Când a auzit acestea, unul dintre cei care stăteau la masă cu El I-a zis: „Ferice de cel care va sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu!”
16 Isus i-a zis: „Un om a dat o cină mare și i-a invitat pe mulți.
17 La ora cinei, l-a trimis pe robul său să le spună celor ce fuseseră invitați: «Veniți, căci toate sunt gata!»
18 Dar ei au început, toți ca unul, să se scuze. Primul i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!»
19 Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!»
20 Iar un altul i-a zis: «Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot veni.»
21 Când s-a întors, robul a povestit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis robului său: «Ieși degrabă în piețele și pe străzile cetății și adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi și pe șchiopi.»
22 Robul i-a zis: «Stăpâne, s-a făcut ceea ce ai poruncit și tot mai este loc!»
23 Și stăpânul i-a răspuns robului: «Ieși la drumuri și la garduri și constrânge -i să intre, ca să mi se umple casa.
24 Căci vă spun că niciunul dintre cei care fuseseră invitați nu vor gusta din cina mea!»”
25 Împreună cu Isus mergeau mari mulțimi de oameni. Întorcându-se, El le-a zis:
26 „Dacă cineva vine la Mine și nu-și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații și surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Oricine nu-și ia crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28 Care dintre voi, voind să zidească un turn, nu se așază mai întâi să calculeze costul, dacă are cu ce să-l termine?
29 Ca nu cumva, punându-i temelia și neputând să-l termine, toți cei care îl văd să înceapă să-și bată joc de el
30 și să zică: «Omul acesta a început să zidească și n-a fost în stare să termine!»
31 Sau, care rege, pornind la război ca să-l înfrunte pe un alt rege, nu se așază mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l întâmpine cu zece mii de soldați pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Dacă nu, pe când celălalt este încă departe, îi trimite o solie și-i cere pace.
33 Tot astfel, oricare dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună; dar, dacă și sarea își pierde gustul, cu ce i-l veți reda?
35 Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi; o vor arunca afară! Cine are urechi de auzit, să audă!”