Luke 15
1 Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
2 Fariseii și cărturarii murmurau zicând: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!”
3 Așadar, El le-a spus următoarea parabolă:
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și a pierdut una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în loc singuratic și merge după cea pierdută până o găsește?
5 Și când o găsește, o pune pe umerii săi și se bucură.
6 Ajungând acasă, el își cheamă prietenii și vecinii și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia pierdută!»
7 Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți, care n-au nevoie de pocăință!
8 Sau, care femeie, dacă are zece drahme și pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, mătură casa și caută cu grijă până o găsește?
9 Și, după ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pierdută!»
10 Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește!”
11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și el le-a împărțit averea.
13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr și-a adunat toate și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea, trăind în destrăbălare.
14 După ce a cheltuit tot ce avea, a venit o foamete cumplită în toată țara aceea, iar el a început să ducă lipsă.
15 S-a dus și s-a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis la câmp să-i pască porcii.
16 Dorea mult să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.
17 Venindu-și în fire, a zis: «Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu pier aici de foame!
18 Mă voi ridica, voi merge la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta!
19 Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi!»
20 Apoi s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat spre el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult.
21 Și fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiu al tău!»
22 Însă tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l, puneți-i un inel pe deget și sandale în picioare!
23 Și aduceți vițelul cel îngrășat, tăiați-l și să mâncăm și să ne veselim!
24 Căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit!» Și au început să se înveselească.
25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp și, pe când venea și se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri.
26 A chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce ar putea fi acestea.
27 Și el i-a răspuns: «Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine.»
28 El s-a mâniat și nu voia să intre, dar tatăl său a ieșit și l-a rugat să intre.
29 Însă el i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâția ani îți slujesc ca un rob și nu ți-am călcat niciodată porunca și nu mi-ai dat niciodată măcar un ied, ca să mă înveselesc cu prietenii mei!
30 Dar, când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile ușuratice, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!»
31 Tatăl i-a zis: «Fiule, tu ești totdeauna cu mine și tot ce este al meu este al tău!
32 Trebuia, dar, să ne înveselim și să ne bucurăm că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit!»”