1Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
2Fariseii și cărturarii murmurau zicând: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!”
3Așadar, El le-a spus următoarea parabolă:
4„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și a pierdut una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în loc singuratic și merge după cea pierdută până o găsește?
5Și când o găsește, o pune pe umerii săi și se bucură.
6Ajungând acasă, el își cheamă prietenii și vecinii și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia pierdută!»
7Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți, care n-au nevoie de pocăință!
8Sau, care femeie, dacă are zece drahme și pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, mătură casa și caută cu grijă până o găsește?
9Și, după ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pierdută!»
10Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește!”
11El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și el le-a împărțit averea.
13Nu după multe zile, fiul cel tânăr și-a adunat toate și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea, trăind în destrăbălare.
14După ce a cheltuit tot ce avea, a venit o foamete cumplită în toată țara aceea, iar el a început să ducă lipsă.
15S-a dus și s-a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis la câmp să-i pască porcii.
16Dorea mult să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.
17Venindu-și în fire, a zis: «Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu pier aici de foame!
18Mă voi ridica, voi merge la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta!
19Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi!»
20Apoi s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat spre el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult.
21Și fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiu al tău!»
22Însă tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l, puneți-i un inel pe deget și sandale în picioare!
23Și aduceți vițelul cel îngrășat, tăiați-l și să mâncăm și să ne veselim!
24Căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit!» Și au început să se înveselească.
25Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp și, pe când venea și se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri.
26A chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce ar putea fi acestea.
27Și el i-a răspuns: «Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine.»
28El s-a mâniat și nu voia să intre, dar tatăl său a ieșit și l-a rugat să intre.
29Însă el i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâția ani îți slujesc ca un rob și nu ți-am călcat niciodată porunca și nu mi-ai dat niciodată măcar un ied, ca să mă înveselesc cu prietenii mei!
30Dar, când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile ușuratice, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!»
31Tatăl i-a zis: «Fiule, tu ești totdeauna cu mine și tot ce este al meu este al tău!
32Trebuia, dar, să ne înveselim și să ne bucurăm că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit!»”