1Noaptea, în așternutul meu, l‑am căutat pe iubitul sufletului meu; l‑am căutat fără să‑l găsesc.
2Mă voi scula acum și voi cutreiera cetatea, ulițele și piețele, îl voi căuta pe iubitul sufletului meu. L‑am căutat, însă nu l‑am găsit!
3M‑au întâlnit păzitorii care dădeau ocol cetății. „Nu l‑ați văzut pe iubitul sufletului meu?”
4Abia trecusem de ei, când l‑am găsit pe iubitul sufletului meu. L‑am apucat și nu l‑am mai lăsat până nu l‑am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m‑a zămislit.
5Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele și cerboaicele câmpului: nu treziți, nu stârniți dragostea până nu vine ea!
6Ce se vede venind din pustiu ca niște stâlpi de fum, parfumată cu smirnă și tămâie, cu toate miresmele negustorilor?
7Iată, este lectica lui Solomon. Șaizeci de viteji sunt împrejurul ei, dintre cei mai viteji din Israel.
8Toți sunt înarmați cu săbii și toți sunt deprinși la luptă; fiecare își are sabia la coapsă, împotriva amenințărilor nopții.
9Regele Solomon și‑a făcut această lectică din lemn de cedru din Liban.
10Stâlpii i‑a făcut din argint, rezemătoarea, din aur, scaunul, din purpură, iar interiorul, tapisat cu dragoste de fiicele Ierusalimului.
11Ieșiți și priviți‑l, fete ale Sionului, pe regele Solomon, cu coroana cu care l‑a încoronat mama sa în ziua nunții lui, în ziua veseliei inimii lui!