1Eu sunt un trandafir din Șaron, un crin din văi.
2Ca un crin între spini, așa este iubita mea între fete.
3Ca un măr între copacii pădurii, așa este iubitul meu între tineri. Cu mult drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4El m‑a dus în casa de ospăț, iar dragostea este steagul fluturat peste mine.
5Întăriți‑mă cu turte cu stafide, înviorați‑mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste!
6Să‑și pună mâna stângă sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
7Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele și cerboaicele câmpului: nu treziți, nu stârniți dragostea până nu vine ea!
8Aud glasul iubitului meu! Iată‑l că vine sărind peste munți, săltând peste dealuri.
9Iubitul meu seamănă cu o gazelă sau cu un pui de cerb. Iată‑l stând după zidul nostru, privind pe fereastră, iscodind printre zăbrele.
10Iubitul meu vorbește și‑mi zice: Scoală‑te, iubita mea! Frumoasa mea, vino!
11Căci, iată, a trecut iarna; ploaia a încetat și s‑a dus.
12Pe câmp se‑arată florile, a venit vremea cântării; glasul turturelei se‑aude prin ținutul nostru.
13Se pârguiesc primele roade în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală‑te, iubita mea! Frumoasa mea, vino!
14Porumbița mea din crăpăturile stâncilor, din ascunzișurile râpelor, arată‑mi chipul tău, fă‑mă să‑ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și chipul tău este plăcut.
15Prindeți‑ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile, viile noastre înflorite!
16Iubitul meu este al meu, iar eu a lui; el își paște turma între crini.
17Până se răcorește ziua și până fug umbrele, întoarce‑te la mine, iubitule, ca o gazelă, ca puiul de cerb peste munți prăpăstioși!