1Cântarea cântărilor, compusă de Solomon.
2De m‑ar săruta cu sărutările gurii lui! Dragostea ta este mai bună decât vinul,
3plăcut este mirosul uleiurilor tale. Numele tău este ca un mir turnat. De aceea te iubesc fetele!
4Trage‑mă după tine și hai să fugim! Regele m‑a dus în odăile lui. Să ne bucurăm și să ne veselim de tine; să pomenim dragostea ta mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit.
5Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului și cum sunt covoarele lui Solomon.
6Nu vă uitați că sunt așa de tuciurie, căci m‑a ars soarele! Fiii mamei mele s‑au mâniat pe mine și m‑au pus păzitoare la vii. Via mea însă n‑am păzit‑o.
7Spune‑mi tu, iubitul sufletului meu, pe unde ‑ți paști turmele, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu cu fața acoperită pe la turmele prietenilor tăi?
8Dacă nu știi, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor și paște‑ți iezii lângă sălașurile păstorilor!
9Cu armăsarii carelor lui Faraon te asemăn, iubita mea.
10Ce frumoși îți sunt obrajii cu giuvaiere, gâtul tău cu șiraguri de mărgele!
11Îți vom face deci lănțișoare de aur cu mărgele de argint.
12Cât stă regele la masa lui, nardul meu își răspândește mireasma.
13Iubitul meu este un săculeț de smirnă care se odihnește între sânii mei.
14Iubitul meu e un buchet de henna din viile din En‑Ghedi.
15Ce frumoasă ești, iubito! Uite ce frumoasă ești, ochii tăi sunt două porumbițe!
16Ce frumos ești, iubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru,
17cedrii sunt grinzile caselor noastre și chiparoșii ne sunt acoperiș.