1Ce frumoasă ești, iubita mea, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt două porumbițe, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre ce coboară din muntele Galaad.
2Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, fiecare din ele cu gemeni, niciuna din ele stearpă.
3Buzele tale sunt ca firul stacojiu, și gura ta este încântătoare. Ca o felie de rodie e obrazul tău, sub marama ta.
4Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca o panoplie; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
5Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei gazele care pasc între crini.
6Până se răcorește ziua și până fug umbrele, mă voi duce la muntele de smirnă și la dealul de tămâie.
7Ești desăvârșit de frumoasă, iubito, și n‑ai niciun cusur!
8Vino cu mine din Liban, mireasă, vino cu mine din Liban! Coboară‑te din piscul muntelui Amana, din piscul munților Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor!
9Mi‑ai răpit inima, soro mireaso, mi‑ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău!
10Ce plăcute sunt dezmierdările tale, soro mireaso! Dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, și mireasma uleiurilor tale e mai plăcută decât toate mirodeniile!
11Miere picură de pe buzele tale, mireaso, miere și lapte de sub limba ta, și mireasma hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12Ești o grădină de nepătruns, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
13Mlădițele tale sunt o grădină de rodii cu cele mai alese roade, cu henna, cu nard,
14nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de arbuști de tămâie, smirnă și aloe, cu cele mai alese mirodenii.
15Un izvor din grădini, o fântână de ape vii și torente din Liban.
16Scoală‑te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! Suflați peste grădina mea, ca să răspândească mirodeniile ei! Să intre iubitul meu în grădina lui și să mănânce din roadele ei alese!