1Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s‑a dat cheia fântânii Adâncului
2și a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s‑a ridicat fum ca fumul unui cuptor mare, încât soarele și văzduhul s‑au întunecat de fumul fântânii.
3Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ și li s‑a dat putere ca puterea scorpionilor de pe pământ.
4Li s‑a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n‑aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
5Li s‑a dat putere nu să‑i omoare, ci să‑i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul pricinuit de scorpion, când înțeapă un om.
6În acele zile, oamenii vor căuta moartea și cu niciun chip n‑o vor găsi; își vor dori să moară, și moartea va fugi de ei.
7Lăcustele semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe cap aveau un fel de cununi ca de aur, iar fețele lor păreau fețe de oameni.
8Aveau părul ca părul de femeie și dinții lor erau ca ai leilor.
9Aveau platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care‑l făceau aripile lor era ca vuietul carelor trase de mulți cai care se avântă în luptă.
10Aveau cozi ca de scorpion, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea lor de a‑i vătăma pe oameni cinci luni.
11Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreiește se cheamă Abadon, iar pe grecește, Apolion.
12Primul vai a trecut. Iată că mai vin încă două vaiuri după el.
13Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu am auzit un glas
14zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare, Eufrat!”
15Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni.
16Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreți; le‑am auzit numărul.
17Și iată cum mi s‑au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, hiacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșea foc, fum și pucioasă.
18A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, fumul și pucioasa care ieșeau din gurile lor.
19Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau.
20Ceilalți oameni, care n‑au fost uciși de aceste urgii, nu s‑au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
21Și nu s‑au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrâul lor, nici de hoțiile lor.