1Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într‑un nor. Deasupra capului lui era curcubeul, fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.
2În mână ținea o cărticică deschisă. El și‑a pus piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe pământ
3și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, au răsunat glasurile celor șapte tunete.
4Și când au răsunat glasurile celor șapte tunete, eram gata să mă apuc să scriu; atunci am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!”
5Iar îngerul pe care‑l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer
6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,
7ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, după vestea bună pe care le‑a dat‑o El robilor Săi profeți.
8Și glasul pe care‑l auzisem din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!”
9M‑am dus la înger și i‑am cerut să‑mi dea cărticica. „Ia‑o ”, mi‑a zis el, „și mănânc‑o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‑o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat‑o, mi s‑a umplut pântecele de amărăciune.
11Apoi mi s‑a zis: „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.”