1În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat pe țărmul mării.
2Mulțimi mari s‑au adunat la El, așa că S‑a suit și S‑a așezat într‑o barcă, în timp ce mulțimea toată stătea pe țărm.
3El le‑a spus multe, în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.
4Pe când semăna el, o parte din semințe au căzut lângă drum, iar păsările au venit și le‑au mâncat.
5O altă parte din semințe au căzut pe loc pietros, unde n‑aveau mult pământ: au răsărit îndată, pentru că n‑aveau pământ adânc.
6Dar când a răsărit soarele, s‑au veștejit și, pentru că n‑aveau rădăcină, s‑au uscat.
7O altă parte din semințe au căzut între spini: spinii au crescut și le‑au înăbușit.
8O altă parte din semințe au căzut pe pământ bun și au adus rod: una o sută, una șaizeci și alta treizeci.
9Cine are urechi [de auzit] să audă.”
10Apropiindu‑se de El, ucenicii I‑au zis: „De ce le vorbești în pilde?”
11Isus le‑a răspuns zicând: „Pentru că vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s‑a dat.
12Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are.
13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, deși văd, nu văd și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg.
14Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: De auzit veți auzi, și nu veți înțelege; de privit veți privi, și nu veți vedea.
15Căci inima acestui popor s‑a împietrit; cu urechile greu au auzit, iar ochii și i‑au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă la Mine ca să‑i vindec.
16Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!
17Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.
18Voi însă ascultați pilda semănătorului!
19Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum.
20Cel semănat în loc pietros este cel ce aude Cuvântul și‑l primește îndată cu bucurie,
21dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnește îndată.
22Cel semănat între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului [acestuia] și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor.
23Iar cel semănat în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și‑l înțelege; el aduce rod: unul o sută, unul șaizeci și altul treizeci.”
24Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui.
25Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat.
26Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s‑a arătat și neghina.
27Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?»
28El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?»
29«Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea.
30Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»”
31Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său.
32Acesta, deși este cea mai mică dintre toate semințele, când crește se face mai mare decât verdețurile și devine copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
33Le‑a mai spus o pildă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a pus în trei măsuri de făină de grâu, până a dospit totul.”
34Isus le‑a spus toate acestea mulțimilor în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă,
35ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.
36Atunci Isus a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Tâlcuiește‑ne pilda cu neghina din ogor!”
37El le‑a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
38Ogorul este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui Rău.
39Vrăjmașul care a semănat‑o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.
40Așadar, după cum se adună neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului.
41Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi și ei vor strânge din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea
42și‑i vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
43Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi [de auzit] să audă.
44Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într‑un ogor. Omul care a găsit‑o a ascuns‑o și, de bucurie, merge, vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
45Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
46Când găsește un mărgăritar de mare preț, merge, vinde tot ce are și‑l cumpără.
47Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de vietăți.
48După ce s‑a umplut, pescarii îl trag la mal, se așază, adună în coșuri ce este bun și aruncă ce este rău.
49La fel va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți
50și‑i vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51Ați înțeles toate acestea?” „Da”, I‑au răspuns ei.
52El le‑a zis: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al Împărăției cerurilor este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și vechi.”
53După ce a sfârșit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
54A venit în ținutul Său natal și îi învăța pe oameni în sinagogă, iar ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterea cu care face minuni?
55Oare nu este el fiul tâmplarului? Pe mama lui oare n‑o cheamă Maria, iar pe frații lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda?
56Și surorile lui nu sunt oare toate printre noi? De unde are el atunci toate aceste lucruri?”
57Și se poticneau în El. Dar Isus le‑a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria și în casa Lui.”
58Și n‑a făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.