Matthew 12— EDCR

¹În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într‑o zi de sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice și să mănânce.

²Fariseii, văzând aceasta, I‑au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă în ziua sabatului!”

³Dar Isus le‑a răspuns: „Oare n‑ați citit ce a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit?

⁴Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile pentru înfățișare, care nu s‑ar fi cuvenit să fie mâncate nici de el, nici de cei ce erau cu el, ci numai de preoți?

⁵Sau n‑ați citit în Lege că în zilele de sabat preoții încalcă sabatul în Templu, și totuși sunt fără vină?

⁶Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.

⁷Dacă ați fi știut ce înseamnă: Milă vreau, nu jertfe, n‑ați fi osândit niște nevinovați.

⁸Căci Fiul Omului este Domn al sabatului.”

⁹Isus a plecat de acolo și a mers în sinagoga lor.

¹⁰Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ca să‑L poată învinui pe Isus, ei L‑au întrebat și I‑au zis: „Este îngăduit să vindeci în sabat?”

¹¹El le‑a răspuns: „Cine din voi, dacă are o oaie și îi cade într‑o groapă în ziua sabatului, n‑o apucă și n‑o scoate afară?

¹²Cu cât mai de preț este un om decât o oaie! De aceea este îngăduit să faci bine în sabat.”

¹³Atunci i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o și mâna s‑a făcut sănătoasă ca și cealaltă.

¹⁴Fariseii au ieșit afară și s‑au sfătuit cum să‑L omoare pe Isus.

¹⁵Dar Isus, știind aceasta, a plecat de acolo. După El a mers o mulțime numeroasă, iar El i‑a vindecat pe toți bolnavii

¹⁶și le‑a poruncit să nu răspândească veste despre El,

¹⁷ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

¹⁸Iată Slujitorul Meu, pe care L‑am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El și va vesti neamurilor judecata.

¹⁹El nu Se va certa, nici nu va striga, și nimeni nu‑I va auzi glasul pe ulițe.

²⁰Trestia îndoită nu o va frânge și fitilul fumegând nu‑l va stinge, până când nu va duce la biruință judecata.

²¹Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.

²²Atunci I‑au adus un demonizat orb și mut, și Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea.

²³Mulțimile toate, uimite, ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?”

²⁴Fariseii, auzind, au zis: „Acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor!”

²⁵Isus, care le cunoștea gândurile, le‑a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită, și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu poate dăinui.

²⁶Dacă Satana îl scoate pe Satana, este dezbinat împotriva lui însuși; deci cum va dăinui împărăția lui?

²⁷Și dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri.

²⁸Dar dacă Eu scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a ajuns la voi.

²⁹Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa.

³⁰Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește.

³¹De aceea vă spun: toate păcatele și blasfemiile li se vor ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta.

³²Cine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

³³Ori ziceți că pomul e bun și rodul lui e bun, ori ziceți că pomul e rău și rodul lui e rău; căci pomul se cunoaște după rod.

³⁴Pui de vipere, cum puteți voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura.

³⁵Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună [a inimii lui], dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea [a inimii lui].

³⁶Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nesăbuit pe care‑l vor fi rostit.

³⁷Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit.”

³⁸Atunci, unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns zicând: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la tine!”

³⁹Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „O generație rea și adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.

⁴⁰Căci, după cum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele unui pește mare, la fel și Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului.

⁴¹Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată împotriva generației acesteia și o vor osândi, pentru că ei s‑au pocăit la propovăduirea lui Iona, și iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

⁴²Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva generației acesteia și o va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

⁴³Când a ieșit din om, duhul necurat umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și n‑o găsește.

⁴⁴Atunci zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.» Și când ajunge, o găsește nelocuită, măturată și împodobită.

⁴⁵Atunci se duce, ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el, intră în casă, își fac locuința acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. La fel va fi și cu generația aceasta rea.”

⁴⁶Pe când încă le vorbea El mulțimilor, iată că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să‑I vorbească.

⁴⁷Atunci cineva I‑a zis: „Iată, mama Ta și frații Tăi sunt afară și vor să stea de vorbă cu Tine!”

⁴⁸Dar Isus i‑a răspuns celui ce‑I vorbise: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?”

⁴⁹Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Săi, a zis: „Iată‑i pe mama Mea și pe frații Mei!

⁵⁰Căci oricine face voia Tatălui Meu din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă.”