Hebrews 9
1 Primul legământ avea și el rânduieli pentru slujbă și un sanctuar pământesc.
2 A fost ridicat un cort: în prima încăpere erau sfeșnicul, masa și pâinile pentru înfățișare. Acesta se chema Locul Sfânt.
3 După a doua catapeteasmă se afla o încăpere numită Locul Preasfânt,
4 care avea altarul tămâierii, de aur, și Chivotul Legământului, ferecat cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului.
5 Deasupra chivotului se aflau heruvimii slavei, care umbreau Capacul Ispășirii, lucruri despre care nu avem acum vreme să vorbim în amănunt.
6 Odată pregătite lucrurile acestea astfel, preoții intrau mereu în prima încăpere ca să împlinească slujbele.
7 Dar în a doua încăpere intra numai marele‑preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului.
8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că încă nu se arătase calea spre sanctuar, câtă vreme încă stătea în picioare primul cort.
9 Acestea erau un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe care nu pot duce la desăvârșire conștiința închinătorului.
10 Aceste rânduieli exterioare au de‑a face doar cu mâncăruri, băuturi și felurite îmbăieri, fiind rânduite până la vremea îndreptării.
11 Dar Hristos, devenit Mare‑Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână omenească (adică nu face parte din această creație),
12 nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său a intrat în sanctuar, o dată pentru totdeauna, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică.
13 Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei junci, stropită peste cei întinați, aduc sfințire, spre curățirea trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S‑a adus pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința noastră de faptele moarte, ca să‑I slujim Dumnezeului celui viu!
15 Tocmai de aceea Isus este Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea suferită pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub primul legământ, cei chemați să capete făgăduința unei moșteniri veșnice.
16 Căci oriunde este un testament, trebuie să aibă loc moartea celui ce l‑a făcut.
17 Pentru că un testament intră în vigoare după moartea lui, căci n‑are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l‑a făcut.
18 De aceea nici primul legământ n‑a fost încheiat fără sânge.
19 După ce Moise a rostit înaintea întregului popor toate poruncile, potrivit Legii, a luat sânge de viței și de țapi cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul,
20 zicând: Acesta este sângele legământului pe care l‑a poruncit Dumnezeu pentru voi.
21 De asemenea, a stropit cu sânge cortul și toate vasele de slujbă.
22 După Lege, aproape toate lucrurile sunt curățite cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 Era nevoie deci ca reprezentările lucrurilor din ceruri să fie curățite în felul acesta, iar lucrurile cerești însele să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea.
24 Căci Hristos n‑a intrat într‑un sanctuar făcut de mâna omului, reprezentare a celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
25 Dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca marele‑preot, care intră în sanctuar an de an cu sânge care nu este al lui,
26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dimpotrivă, El S‑a arătat o singură dată, la sfârșitul veacurilor, ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa.
27 Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28 tot astfel și Hristos, după ce S‑a adus pe Sine jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, dar nu în vederea păcatului, ci pentru cei ce‑L așteaptă, în vederea mântuirii.