1Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea propriu‑zisă a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat, an de an, să‑i facă desăvârșiți pe cei ce se apropie de Dumnezeu.
2Altfel, n‑ar fi încetat oare aducerea lor dacă închinătorii, odată curățiți, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor?
3Dar tocmai prin ele se face amintirea păcatelor an de an;
4căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să îndepărteze păcatele.
5De aceea, când vine în lume, Hristos zice: Jertfă și ofrandă n‑ai voit, ci Mi‑ai pregătit un trup;
6arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat nu Ți‑au fost pe plac.
7Atunci am zis: „Iată‑Mă, în sulul cărții este scris despre Mine, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8După ce a zis mai întâi: Jertfe și ofrande, arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat n‑ai voit, nici nu Ți‑au fost pe plac (jertfe aduse după Lege),
9a zis apoi: Iată‑Mă, vin să fac voia Ta! Astfel desființează rânduiala dintâi, ca să o pună în loc pe a doua.
10Prin această „voie” suntem sfințiți noi, prin aducerea ca jertfă a trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11Și, pe când orice preot slujește în fiecare zi și aduce în mod repetat aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele,
12El, dimpotrivă, după ce a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu
13și așteaptă de acum înainte ca vrăjmașii Lui să‑I fie făcuți reazem picioarelor Lui.
14Căci printr‑o singură ofrandă El i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.
15Despre acest lucru ne dă mărturie și Duhul Sfânt, căci, după ce zice:
16Iată legământul pe care‑l voi încheia cu ei după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în cugetul lor,
17adaugă: Iar de păcatele și de fărădelegile lor nu‑Mi voi mai aduce aminte.
18Dar, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de o ofrandă pentru păcat.
19Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în sanctuar prin sângele lui Isus,
20pe calea cea nouă și vie pe care ne‑a deschis‑o prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,
21și fiindcă avem un Preot însemnat pus peste casa lui Dumnezeu,
22să ne apropiem cu o inimă sinceră, cu credință deplină, cu inimile curățite de o conștiință vinovată și cu trupurile spălate cu apă curată!
23Să ținem neclintită mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința!
24Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune,
25fără a neglija adunarea noastră, cum au unii obiceiul! Dimpotrivă, să ne îndemnăm unii pe alții, și aceasta cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie Ziua!
26Căci, dacă păcătuim în mod voit după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27ci o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care‑i va mistui pe împotrivitori.
28Cine a încălcat Legea lui Moise trebuia să fie omorât fără milă pe baza mărturiei a doi sau trei martori.
29Cu cât mai aspră credeți că va fi pedeapsa de care va avea parte acela care Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nesocotește sângele legământului cu care a fost sfințit și Îl batjocorește pe Duhul harului?
30Căci știm cine este Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti! Și iarăși: Domnul va judeca pe poporul Său.
31Cumplit lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
32Aduceți‑vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă, însoțită de suferințe:
33uneori ați fost ținta publică a ocărilor și necazurilor, iar alteori le‑ați fost alături celor care au avut parte de ele.
34Ați suferit alături de cei întemnițați și ați acceptat cu bucurie să vă fie luate averile, știind că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie.
35Nu renunțați la îndrăzneala voastră, care va avea o mare răsplătire!
36Căci aveți nevoie de statornicie pentru ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să dobândiți ce v‑a fost făgăduit.
37Încă puțin, foarte puțin; Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
38Dar cel drept prin credință va trăi. Însă, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu‑Și găsește plăcerea în el.
39Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi, ca să piară, ci dintre aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.