1Trimite‑ți pâinea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși!
2Împarte‑o în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire va veni pe pământ!
3Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Când cade un copac la miazăzi sau la miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.
4Cine se uită după vânt nu va semăna, și cine se uită după nori nu va secera.
5După cum nu știi calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot așa nu știi nici lucrarea lui Dumnezeu, care le‑a făcut pe toate.
6Seamănă‑ți sămânța de dimineață și până în amurg nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti: aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt la fel de bune!
7Dulce este lumina și plăcut este pentru ochi să vadă soarele.
8Deci, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia și să se gândească la zilele de întuneric, că vor fi multe. Tot ce va veni este deșertăciune.
9Bucură‑te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată!
10Gonește orice necaz din inima ta și depărtează răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare!