Zechariah 12
1 Iată Cuvântul Cel venit Din partea Domnului, rostit Pentru întregul Israel: „Așa a cuvântat Acel Care e Domnul și-a întins Al cerurilor necuprins, Cel cari pămânu-a-ntemeiat Și duh, în om, a așezat:
2 „Ascultați ceea ce voi face: Ierusalimu-l voi preface Într-un potir de amețire Pentru întreaga omenire Cari împrejuru-i s-a aflat. Nici Iuda nu va fi scăpat, Căci un potir dat o să-i fie Și lui, atunci când o să vie Timpul Ierusalimului, Timpul împresurării lui.
3 Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.
4 În acea zi – fără-ndoială – Lovesc caii cu amețeală, Iar cu turbare îi lovesc Pe cei care îi călăresc. Peste-a lui Iuda casă, Eu, Deschiși, Îmi țin ochii, mereu, Și-arunc orbire cailor Popoarelor neamurilor.
5 În a lor inimă, cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Vor spune: „Cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Ne sunt tărie, tuturor, Prin cel ce-i Domn al oștilor, Căci Domnul oștilor, mereu, Fusese al lor Dumnezeu.
6 În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.
7 Ale lui Iuda corturi, iată Că mântuite, prima dată, De către Domnul au să fie, Pentru ca slava ce se știe Că este-n a lui David casă, Precum și slava ce se lasă Peste acei cari se vădesc Că la Ierusalim trăiesc, Să nu se-nalțe peste cei Care se dovedesc Iudei.
8 Când acea zi o să sosească, Domnul are să-i ocrotească Pe-aceia care se vădesc Că la Ierusalim trăiesc. Tare, cel slab o să se ție, Căci precum David o să fie. Casa pe cari David o are, Ca Dumnezeu va fi de tare, Ca Îngerul Domnului lor, Șezând în fața tuturor.
9 În ziua ‘ceea, nimicesc Popoarele care pornesc Contra Ierusalimului Și tăbărăsc asupra lui.
10 Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.
11 Ierusalimul se stârnește, În ziua ‘ceea, și jelește De la Hadadrimon pornind, Și la Meghidon încheind.
12 Țara are să se jelească Și au să se deosebească Familiile-n jalea lor. Familiile caselor Lui David, iată – negreșit – Se vor jeli deosebit. Altul va fi, în jalea lor – Atunci – glasul femeilor. Familia casei pe care Natan în stăpânire-o are Se va jeli deosebit. Femeile ei – negreșit – Altfel se vor jeli și ele, În zilele acelea grele.
13 Familia casei pe care Levi în stăpânire-o are Se va jeli deosebit. Femeile ei – negreșit – Altfel se vor jeli și ele, În zilele acelea grele. Familia casei pe care Șimei în stăpânire-o are Se va jeli deosebit. Femeile ei – negreșit – Altfel se vor jeli și ele, În zilele acelea grele.
14 La fel, familiile toate În celelalte case-aflate, Se vor jeli deosebit. Femeile lor – negreșit – Altfel se vor jeli și ele, În zilele acelea grele.”