1Naomi-avea, după bărbat, O rudă. Om foarte bogat, Ruda aceea stăpânea O mare-avere. Se numea Boaz acela, și-ai săi trec Drept rude, lui Elimelec.
2Rut, soacrei sale, i-a vorbit: „Te rog, fie-mi îngăduit, Pe câmpu-acela, să mă duc, Spice să strâng și să-ți aduc. Atunci, al său proprietar Poate o să-mi arate dar, Că trecere am căpătat.” „Bine, te du.” Rut a plecat
3Și a ajuns, întâmplător, Exact pe-al lui Boaz ogor.
4Tocmai atuncea a sosit Boaz, pe câmp, și-a glăsuit, Către ai săi secerători: „Domnul cu voi fie, feciori!” „Amin! Fii binecuvântat!” – Ei au răspuns. El l-a-ntrebat
5Pe omul pus priveghetor, Cetei secerătorilor: „Cine e tânăra aceea?”
6Grăbit, omul a zis: „Femeia Este o biată Moabită Cari, cu Naomi, e venită, Din al Moabului ținut.
7Azi, învoire mi-a cerut: „Te rog, dă-mi voie, domnul meu, Ca spice, să culeg și eu – Ce-au mai rămas, pe-acest ogor – Urmând secerătorilor.” Stăpâne, eu m-am învoit, Iar ea, de-atuncea, a muncit Fără odihnă. A intrat În casă-o clipă doar, de-a stat; De dimineață, e-n picioare, Trudindu-se fără-ncetare.”
8Boaz, lui Rut, i-a zis apoi: „Fiică, să nu pleci, de la noi. Adună câte spice crezi, Însă să nu te depărtezi De-al meu ogor. Te las să-ți iei, De-aicea, câte spice vrei. Rămâi cu slujnicile mele!
9Vezi unde vor secera ele, Și-ai să te duci pe urma lor. Am poruncit argaților, Să nu se-atingă dar, de tine. Îngăduință-ai de la mine, Să mergi la vase, să îți iei Apă, când vei voi să bei.”
10Când a sfârșit de cuvântat, Rut, la pământ, s-a aruncat, În fața lui și-a glăsuit: „Cum? Oare, eu am dobândit, Trecere înaintea ta, Încât cu slugile, pot sta, Iar tu te îngrijești de mine, Care-s străină pentru tine?”
11Boaz răspunse: „Am aflat, Felul în care te-ai purtat, Cu soacra ta – cum i-ai slujit De când bărbatul ți-a murit. Știu tot ceea ce ai făcut; La mama care te-a născut, La tatăl tău și țara ta, Ai renunțat, pentru a sta Lângă Naomi. Iar acum, Ai însoțit-o-n al ei drum, La un popor necunoscut.
12Pentru tot ceea ce-ai făcut, Al lui Israel Dumnezeu Să-ți răsplătească, doresc eu, Căci tu, la noi, când ai venit, Aripa-I te-a adăpostit!”
13Rut zise: „Căpătat-am eu, Azi, trecere, la domnul meu! Cuvântul tău m-a mângâiat Și-n inimă eu l-am luat. Nici nu slujesc, măcar, la tine, Și-ai fost atât de bun, cu mine!”
14La vremea prânzului, Boaz A ridicat al său obraz Și cu privirea a cătat Pe Rut; apoi a cuvântat: „Apropie-te, ca să stai, Cu noi la masă. Pâine ai, Și uite vasul cu oțet. Este mâncare berechet!” Rut, cu sfială, a venit. Grăunțe fripte a primit, Cu pâine, pân’ s-a săturat. Ce-a mai rămas, a adunat Și-o legătură a-ncropit.
15Boaz, atunci, a poruncit, Slugilor sale: „S-o lăsați Să strângă – să n-o alungați! – Chiar între snopi de o vedeți.
16Ba mai mult, spice să-i scoateți Chiar voi, din snopi, să i le dați! Să nu cumva s-o înfruntați!”
17Rut, până-n seară, a muncit, Încât o efă a primit, Din orzul proaspăt secerat.
18Către cetate a plecat, Cu sacul plin și fericită. Naomi sta ca împietrită, Privind sacul cu orz, adus. În față, Rut – atunci – i-a pus Bucatele ce-a adunat După ce slugile-au mâncat De prânz, acolo, pe ogor.
19Soacra privi întrebător, Și-abia putu, mâncând, a zice: „De unde ai, aceste spice? Astăzi, pe unde ai muncit? Cel ce de tine s-a-ngrijit, Să fie binecuvântat!” „Omul la care am lucrat” – Răspunse Rut – „este Boaz. Pe-al său ogor, trudit-am az.”
20Din nou, Naomi-a repetat: „Să fie binecuvântat, De Dumnezeul nostru, care, E bun și-i plin de îndurare, Pentru cei vii de pe pământ Și pentru cei ce nu mai sânt! Acest om, rudă, e, cu mine – De-asemenea, e și cu tine. Boaz, asupra noastră, are Dreptul pentru răscumpărare.”
21Rut – după ce ea a sfârșit – A zis: „Acest om mi-a vorbit, Spunând: „Cu slujnicele mele, Doresc să stai. Muncești cu ele, Până când vom fi terminat Tot ce avem de secerat.”
22Naomi-a spus și ea, la fel: „Așa să faci, cum a zis el! E foarte binevoitor: Să nu te duci pe alt ogor. Să îți aduni spicele tale, Muncind cu slujnicele sale. Să nu te vadă cineva, În alt ogor, lucrând, cumva!”
23Al soacrei sfat, l-a primit Rut: De slujnice, ea s-a ținut, Până când ele-au terminat Tot ce aveau de secerat. Cât, la Boaz, ea a muncit, La soacra sa, a locuit.