1„Dacă neprihăniți, suntem Noi, prin credință-acum, avem Pace, mereu, cu Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.
2De-aceea, noi Îi datorăm, Acuma, faptul că ne-aflăm, Doar prin credință așadar, Intrați în starea cea de har, În cari ne bucurăm, mereu, Nădăjduind în Dumnezeu, La arătarea slavei Sale.
3Ba mai mult, am găsit cu cale, Că-i bine să ne bucurăm, Chiar și atunci când înfruntăm Necazurile, căci noi știm Că, prin acestea, dobândim, Răbdarea cea de trebuință,
4Care ne-aduce biruință, Când ne aflăm în încercare; Iar biruința, când apare, E, de nădejde, însoțită.
5Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.
6Căci iată, când pierduți eram – Și când putere nu aveam – Hristos, la vremea cuvenită, A adus plata potrivită, Murind, spre a fi izbăviți Cei care sunt nelegiuiți.
7Pentru un om neprihănit, Cu greu, poate, s-ar fi găsit Un om, în stare ca să moară, Însă, se poate, bunăoară, Să spun că s-ar găsi, cumva, Să se jertfească cineva, Pentru un om, pentru cel care, Drept binefăcător, îl are.
8Dar Dumnezeul nostru, iată, Față de noi, că Își arată Dragostea Lui, prin ce-a făcut. Pe când noi, încă, am zăcut În starea noastră de păcat, Iisus Hristos fusese dat, Să se jertfească, pentru noi.
9Cu-atât mai mult, să știți apoi, Că dacă suntem socotiți, Acum, cu toți, neprihăniți, Prin al Său sânge, tot prin El, Noi, mântuiți, vom fi astfel, De a lui Dumnezeu mânie, Care e gata ca să vie.
10Dacă pe când pierduți eram Și drept vrăjmași ne socoteam, Cu Dumnezeu, ne-am împăcat Prin al Său Fiu, care Și-a dat Viața, drept jertfă, pentru noi, Cu-atât mai mult, să credeți voi, Acuma dar, dragii mei frați, Că dacă suntem împăcați Cu El, vom fi și mântuiți, Prin voia Lui – așa să știți!
11Și nu numai atât, dar noi Ne bucurăm, mereu, apoi, În Dumnezeul Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Adică prin Acel, prin care, Noi căpătat-am împăcare.”
12„De-aceea, printr-un om anume, Păcatul a intrat în lume Și astfel – prin acest păcat – Moartea, în lume, a intrat. Moartea aceasta, fraților, S-a-ntins asupra tuturor Și, peste toți, a stăpânit Fiindcă au păcătuit…
13(Păcatul – să luați aminte – Era, în lume, înainte De a fi dată astă Lege, Însă acesta, se-nțelege, Că-n seamă nu a fost ținut, Cât timp, legea n-a apărut.
14Dar totuși, moartea a domnit – De la Adam – și-a stăpânit Până la Moise, peste cei Care-au păcătuit; dar ei N-au săvârșit nici o călcare A Legii – asemănătoare Cu-a lui Adam – cari se vădește Icoana ce pre-nchipuiește, În arătarea ei deplină, Pe Cel care avea să vină.
15Însă, cu darul arătat A fi fără de plată dat, Nu e la fel – fără-ndoială – Precum era cu-acea greșeală. Căci dacă unul a greșit Și-n urmă moartea i-a lovit Pe oamenii cei mulți apoi, Cu-atât mai mult, azi, pentru noi, Chiar Dumnezeu, prin al Său har, Ne-a adus, tuturor, un dar, Pe care – trebuie știut – Că printr-un om, ni l-a făcut – Dat din belșug și generos – Adică prin Iisus Hristos.
16Darul acesta n-a venit Prin cel ce a păcătuit; Căci judecata, împlinită – Cari pentru mulți a fost rostită – Adus-a doar osândă, iată. Însă, acest dar, fără plată, Venit cu multe osteneli, Urmare a multor greșeli, Aduce-o hotărâre care Împarte, din belșug, iertare.
17Deci, dacă unul a greșit, Iar moartea-n lume a domnit Prin el – adică prin greșeală – Cu mult mai mult – fără-ndoială – Acuma, cei care primesc Harul și darul cel ceresc Cari vine peste-ntreaga fire Și e chemat neprihănire, Au să domnească-n viața lor Prin unul singur – fraților – Care, așa cum v-am mai spus, Este numit Hristos Iisus!)
18…Deci dacă, fără îndoială, Doar printr-o singură greșeală, O grea osândă a venit Și pe tot omul l-a lovit, Acuma, iată că apare O hotărâre de iertare, Dată pentru întreaga fire, Ce va-mpărți neprihănire, Pentru toți oamenii. Prin ea, Cu toții, viață, vom avea,
19Căci după cum s-a întâmplat Atuncea când n-a ascultat Un singur om – iar pentru el Ajuns-au păcătoși, astfel, Cei mulți – acum, de-asemenea, Prin ascultarea unuia, Cei mulți găsiți vor fi plăcuți, Neprihăniți fiind făcuți.
20Atunci când Legea a venit, Prin ea, greșeala s-a-nmulțit. Unde-i păcat mult, să știți dar, Precum că este mai mult har;
21Căci după cum acest păcat A stăpânit și moarte-a dat, O să supună toată firea Și harul, dând neprihănirea Cari, viață – veșnic – a adus, Prin Domnul nost’ Hristos Iisus.”