Psalms 95
1 Veseli, veniți să Îi cântăm Lui Dumnezeu și să strigăm De bucurie-n a Lui față, Pentru că El ne ține-n viață, Iar peste-ntreg cuprinsul firii, El ne e Stânca mântuirii.
2 Să mergem înaintea Lui, Cu laude, căci Domnului, Noi trebuie să Îi cântăm Și astfel, cinste, să Îi dăm!
3 Căci Domnul este Împărat Și Dumnezeu adevărat, Mai mare decât toți acei Care se cheamă dumnezei.
4 Adâncurile nepătrunse Ale pământului și-ascunse, Se află-n mâna Domnului. De-asemenea, în mâna Lui, Se află piscul munților.
5 Întreg cuprinsul mărilor Este al Lui, căci e știut Că Domnu-i Cel ce le-a făcut. Mâinile Sale au lucrat Și-au întocmit acest uscat.
6 Veniți dar, să ne închinăm Și-ai noști’ genunchi să îi plecăm În fața Lui, căci e știut Precum că Domnul ne-a făcut!
7 El este Domnul nost’, iar noi Îi suntem turma cea de oi, Aflată pe a Lui pășune, Hrănindu-se cu roade bune. Domnul, mereu, Își ocrotește Turma și o povățuiește… O, dacă voi, în astă zi, Glasul Său blând l-ați auzi Și de ați asculta de El!
8 „Nu vă mai împietriți, la fel, Așa după cum ați făcut Când la Meriba ați șezut, Sau după cum voi v-ați purtat Când în pustie v-ați aflat – La Masa – unde-ai voști’ părinți
9 N-au dovedit că sunt cuminți, Pentru că ei M-au ispitit Și să Mă-ncerce au voit, Cu toate că ei au văzut Lucrările ce le-am făcut.
10 Ani patruzeci, ei M-au scârbit, Încât ajuns-am de-am rostit În Mine: „Iată un popor Cari este neascultător, A cărui inimă-i vădită Precum că este rătăcită, Iar a Mea cale nu o știe.”
11 De-aceea, în a Mea mânie, Eu am jurat că, „Nimenea Nu va intra-n odihna Mea!”