1Un cântec nou, să Îi cântați Lui Dumnezeu, voi care stați Pe fața-ntregului pământ!
2Cântați-I Domnului Cel Sfânt, Iar al Său Nume-L lăudați, Mereu, și-L binecuvântați! Vestiți, peste întreaga fire, Neprețuita-I mântuire!
3Faceți să fie cunoscute Minunile, de El, făcute, Printre popoare! Slava Lui – Și măreția Domnului – S-o afle toți cei care sânt Locuitori, pe-acest pământ!
4Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.
5Toți dumnezeii cei avuți De către neamuri, sunt făcuți De mâini și, idoli se vădesc, Dar Dumnezeul nost’ Ceresc E Dumnezeu adevărat, Căci cerurile le-a creat.
6Doar străluciri și măreție, În fața Lui, sunt, pe vecie. Slava și cu podoaba sânt Aflate-n locul Său cel sfânt.
7Familiile de popoare, Cinste și slavă fiecare Să Îi aducă Domnului!
8Slavă să-I dați, Numelui Lui! Aduceți daruri de mâncare, În ale Lui curți, fiecare!
9În haine sfinte vă-mbrăcați, Când Domnului vă închinați! Voi, oameni ai pământului, Să tremurați în fața Lui!
10Spuneți la neamuri, ne-ncetat, Că „Domnul este Împărat!” Iată că El împărățește, Iar faptu-acesta dovedește Că lumea-i tare-ntemeiată Și nu poate fi clătinată! Popoarele sunt judecate De către Domnul, cu dreptate.
11În ceruri, fie bucurie, Iar pe pământ, doar veselie! Mugească marea, cât de tare, Cu tot ceea ce, în ea, are!
12Câmpia și de-asemenea Tot ceea ce este pe ea, Să chiuie de bucurie! Să strige, plini de veselie, Copacii, în păduri aflați!
13În fața Domnului, strigați, Pentru că vine Cel Prea Sfânt, Să judece acest pământ! După credincioșia Lui, Popoarele pământului, Atuncea fi-vor judecate, Căci Domnul face-va dreptate.