1Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.
2Doamne, Tu ești, din veșnicie! Scaunul Tău, cel de domnie, Din vremi străvechi e așezat.
3Râuri vuiesc – neîncetat – Se umflă cu putere mare, Iar vuietul e tot mai tare.
4Dar decât sunetul iscat De apele ce s-au umflat Și decât valurile care, Năpraznice, se nasc în mare, Tu mai puternic Te vădești În înălțimile cerești,
5Iar mărturiile ce-s date, De Tine, sunt adevărate. Sfințenia este pe-a Ta cale Și e podoaba Casei Tale, De-acum și până-n veșnicie, Atât cât vremi au să mai fie.