1Sionul are temelie Pe munții sfinți, pentru vecie,
2Iar porțile Sionului, Iubite îi sunt Domnului, Mai mult chiar decât Îi sunt toate Locașurile ce-s aflate, În Iacov, azi. Necontenit,
3Despre Sion când s-a vorbit – Despre-a lui Dumnezeu cetate – S-au spus doar lucruri minunate, Pline de slavă. Când vorbesc,
4Egiptul Eu îl pomenesc Și Babilonul, printre cei Care sunt cunoscuți ai Mei. Iată că țara cea pe care Neamul de Filisteni o are – Cu Tirul de asemenea, Precum și Etiopia – Se dovedesc că „s-au născut În al Sionului ținut”.
5Despre Sion, e zis astfel: „Cu toții s-au născut în el”, Iar Cel Prea-Nalt se dovedește Cum că mereu îl întărește.
6Domnul a numărat popoare Și scris-a despre fiecare: „Toate acestea, e știut Că în Sion doar, s-au născut”.
7Aceia care au cântat – Și cei ce joacă – au strigat: „Izvoarele – vedem prea bine – Cum că aflate sunt, în Tine.”