Bible

1 Doamne, aminte ia mereu Și-ascultă dar, cuvântul meu, Pentru că iată, sunt lipsit Și am ajuns nenorocit! 2 Păzește sufletul din mine, Căci știu că sunt iubit de Tine! Încredere, robul Tău are În Tine. Scapă-l, Doamne mare! 3 Arată-mi mila Ta mereu, Căci către Tine doar, strig eu! 4 Sufletul, mi-l înveselește, O Doamne, și mi-l întărește, Căci către Tine, ne-ncetat, Sufletul meu s-a înălțat! 5 Că Tu ești gata de iertare, Ești bun și plin de îndurare Cu toți acei care Te cheamă. 6 Pleacă-Ți urechea și ia seamă Mereu, la rugăciunea mea Și-aminte să-Ți aduci de ea, De cererile mele care Ți le-am făcut fără-ncetare! 7 Te chem dar, în necazul meu, Pentru că Tu m-asculți mereu. 8 Nu este nimeni, între cei Care se cheamă dumnezei, Asemeni Domnului Cel Sfânt. Iată că pe acest pământ, Nici o lucrare nu se-arată Că poate fi asemănată Cu ale Tale lucruri mari. 9 Popoarele cele pe cari Tu le-ai făcut, s-or aduna Și-n față-Ți se vor închina, Căci va da slavă-ntreaga lume, Neprețuitului Tău Nume. 10 Numai Tu Doamne Te vădești Nemărginit și săvârșești Mari lucruri, pentru că mereu, Doar Tu ești singur Dumnezeu. 11 Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme. 12 Atuncea, Te voi lăuda Din inimă și Îi voi da Slavă Numelui Tău, să fie El, preamărit, pentru vecie! 13 Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților. 14 Iată că niște îngâmfați, În contra mea, sunt adunați. Asupritorii mă pândesc, Viața să-mi ia. Nu se gândesc Oameni-acești, nicicând, la Tine. 15 Însă Tu Doamne, văd prea bine, Ești milostiv și-ndurător Și îndelung ești răbdător. Bogat ești în credincioșie Și-n bunătate, pe vecie. 16 Spre mine, Doamne, să privești Și mila Ta să-mi dăruiești. Scapă-l pe fiul roabei Tale Și-i dă tărie, pe-a lui cale! 17 Doamne un semn fă pentru mine, Ca să rămână de rușine Ai mei vrăjmași, văzând că eu, De Tine-s mângâiat, mereu!