Bible

1 Doamne, ești binevoitor, Cu țara Ta și-al Tău popor! Tu Doamne ai adus ‘napoi, Prinșii lui Iacov, de război. 2 Nelegiuirile pe care, Doamne, al Tău popor le are, Tu le-ai iertat, necontenit. Tu Doamne ai acoperit Păcatele ce le-a făcut 3 Poporul Tău. Ți-ai abătut Aprinderea, din a lui cale, Și-asprimile mâniei Tale. 4 Doamne, Tu care ești mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Întoarce-Te iarăși spre noi! Fă să-nceteze, mai apoi, Îngrozitoarea Ta mânie Și peste noi să nu mai vie! 5 În veci, tot mânios vei sta? Cât mai lungești mânia Ta? 6 N-ai să ne-nviorezi apoi, Ca să ne bucurăm și noi Că ești al nostru Dumnezeu? 7 Arată-ne Doamne, mereu, A Ta nespusă bunătate! Ne dăruie, pe săturate, Neprețuita-Ți mântuire! 8 Voi asculta fără crâcnire, Ceea ce spune Dumnezeu, Pentru că a vorbit, mereu, De pace doar, poporului Și celor ce-s iubiți ai Lui. Ei, însă, trebuie să știe, Să nu mai cadă-n nebunie. 9 Da, mântuirea Domnului E-aproape de oamenii Lui Care vădesc în orice vreme, Cum că de El știu a se teme, Pentru ca în a noastră țară, Slava să locuiască, iară. 10 Credincioșia, bunătatea Se întâlnesc. Apoi dreptatea, Precum și pacea cea plăcută Se întâlnesc și se sărută. 11 Credincioșia loc își are, Pentru că din pământ răsare. În cer, dreptatea locuiește Căci din înalturi ea privește. 12 Domnul o să ne fericească Și-al nost’ pământ o să rodească. 13 Iată, dreptatea Domnului Pășește înaintea Lui Și-apoi de pasul Lui se ține, Pentru că pe-a Sa urmă vine.