Psalms 80
1 Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!
2 Doamne, puterea Îți trezește În Efraim și-apoi pornește Prin Beniamin și prin Manase Și-ajută ale noastre case!
3 Doamne, ridică-ne și-apoi, Să lumineze peste noi Lumina de pe a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor!
4 O, Doamne al oștirilor, Cât încă, va mai ține oare, Mânia Ta, nespus de mare, Cu toate că, neîncetat, Poporul, rugi, Ți-a înălțat?
5 Pâine cu lacrimi, Tu i-ai dat Și lacrimi doar, l-au adăpat.
6 Ne faci să fim mărul pe care Se ceartă, fără încetare, Vrăjmașii noșt’ și râd apoi, Ei între ei, privind la noi.
7 Doamne, mereu să iei aminte La ruga noastră cea fierbinte: Doamne, ridică-ne și-apoi Să lumineze peste noi Lumina de pa a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor, O, Doamne al oștirilor.
8 Doamne, o vie ai luat Tu, din Egipt. Ai alungat Neamuri, iar via dobândită, Pe-al lor pământ a fost sădită.
9 În fața ei, loc ai făcut Și-ntreaga țară s-a umplut De rădăcinile pe care Le-a făcut via Ta cea mare,
10 Iar umbra ei s-a tot lățit, Încât și munții i-a umbrit.
11 Mlădițele și le-a întins Până la mare, și-au atins Lăstarii, malul Râului.
12 Acum, ea e a nimănui. De ce-ai rupt gardul ridicat În jurul ei și i-ai lăsat Pe trecători să năvălească Asupră-i, să o jefuiască?
13 Mistrețul, în păduri aflat, A mers în ea și a scurmat, Iar fiarele, de pe câmpie, Mănâncă – ne-ncetat – din vie.
14 O, Doamne al oștirilor, Întoarce-Te spre-al Tău popor! Din cer, Te uită către noi, Să cercetezi via apoi!
15 Să ocrotești, necontenit, Ceea ce dreapta Ți-a sădit, Și pe fecioru-ales de Tine!
16 Privește și ia seama bine, Căci via Ta este tăiată Și că în foc e aruncată. Mustrarea de pe a Ta față Face să piară a ei viață.
17 Găsește Doamne-acum, o cale Ca peste fiul dreptei Tale Să se așeze mâna Ta Și fă-o ca să poată sta Asupra fiului pe care Omul ales de Tine-l are!
18 Atunci, aproape ne vom ține Și nu ne-om depărta de Tine. Înviorează-ne Și-apoi, Îți vom chema Numele noi.
19 Doamne, mereu să iei aminte, La ruga noastră cea fierbinte: Doamne, ridică-ne și-apoi Să lumineze peste noi Lumina de pa a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor, O, Doamne al oștirilor.