Psalms 75
1 O Doamne, noi Te lăudăm, Căci al Tău Nume Îl chemăm! Vestim minuni nemaivăzute Care de Tine-au fost făcute!
2 „Atuncea când va fi venită Vremea, de Mine rânduită, Voi judeca întreaga fire, Fără de nici o părtinire” – A glăsuit Domnul Cel Sfânt.
3 „Poate acest întreg pământ Să se cutremure, din greu, Cu-ai săi locuitori, căci Eu Sunt Cel care îl sprijinesc Și ai săi stâlpi îi întăresc.”
4 La cei făloși, eu am strigat: „Nu vă făliți!” Am cuvântat Și celor răi și-astfel le-am spus: „Nu vă mai țineți capul sus!
5 Capul, să nu vi-l ridicați Atât de sus! Când cuvântați, Din vorbele ce le rostiți, Trufași, să nu vă dovediți!
6 Căci înălțarea nu sosește Din răsărit. Nu se ivește De la apus, nici din pustie.
7 Doar Dumnezeu, precum se știe, E Cel ce judecă. Astfel, Pe unii, îi înalță El, Însă pe alții, bunăoară, După voință, îi pogoară.
8 Domnul, în brațul Său cel tare, Ascunde un potir, în care Fierbe un vin – o băutură – Plină de amestecătură. Când El îl varsă pe pământ, Toți oamenii care răi sânt, Sorb de îndat’, a lui măsură, Să nu rămână-o picătură!
9 De-a pururi însă, eu vorbesc Și-aceste lucruri le vestesc. Laude voi cânta, mereu, Pentru-al lui Iacov Dumnezeu.
10 Puterea tuturor celor Care sunt răi, am s-o dobor. Însă puterea cea pe care Omul neprihănit o are, Se va spori și, totodată, Are să fie înălțată.