1O, Dumnezeule, grăbește Și izbăvire-mi dăruiește! La Tine Doamne-am strigat eu: Vino în ajutorul meu!
2Să fie de rușine dați Și să rămână înfruntați Aceia cari mă urmăresc Și viața să mi-o ia doresc! Fă Doamne ca să dea-napoi Și să roșească, mai apoi, Aceia care se vădesc Cum că pieirea mi-o voiesc!
3Să se întoarcă înapoi Și rușinați să zică-apoi: „Aha! Aha!”, cu toți acei Cari se vădesc dușmani ai mei!
4Să aibă numai bucurie Și parte doar de veselie Toți oamenii care, mereu, Îl caută pe Dumnezeu! Aceia care dovedesc Că mântuirea-Ți o iubesc Să strige dar, necontenit: „Domnul să fie preamărit!”
5În lipsă și sărac sunt eu: Ajută-mi grabnic, Domnul meu! Tu, Doamne, îmi ești ajutor! Tu ești al meu Izbăvitor! Nu zăbovi Doamne, ci hai Degrabă, ajutor să-mi dai!