1Domnul, cu milă, ne vegheze Și să ne binecuvânteze! Lumina feței Lui, apoi, Să lumineze peste noi,
2Ca să se facă cunoscută Cărarea Lui și-a fi știută În lume – peste-ntreaga fire – Neprețuita-I mântuire!
3Toate popoarele, mereu, Îl laudă pe Dumnezeu,
4Iar neamurile-au bucurie Și pline sunt de veselie, Căci Domnu-i nepărtinitor Atunci când e judecător Al neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ.
5Toate popoarele, mereu, Îl laudă pe Dumnezeu.
6Iată, pământul – negreșit – Dă rod la timpul potrivit. Domnul e cel ce ne veghează Și El ne binecuvântează.
7Domnul e cel cari, ne-ncetat, Pe noi, ne-a binecuvântat Și teamă are-acest pământ, De Dumnezeul nostru Sfânt.