Psalms 57
1 Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.
2 Către Cel Prea Înalt, mereu Eu strig, pentru că Dumnezeu, Știu că lucrează pentru mine.
3 Din ceruri, izbăvirea-mi vine, Cu toate că vrăjmașul meu, Ocări, mi-aruncă, tot mereu. Doar bunătate o să-mi vie Și-asemenea credincioșie, Din ceruri, de la Dumnezeu.
4 Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.
5 Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!
6 Un laț au pus în fața mea; Sufletul mi se-ncovoia; O groapă mare mi-au făcut, Însă în ea, ei au căzut.
7 Tare mi-e inima, mereu, În al meu Domn și Dumnezeu. Din instrumente am să-I cânt, Cât voi trăi pe-acest pământ.
8 Suflet al meu, trezește-te Degrabă și-ntărește-te! Harfe și alăute-apoi, Iute treziți-vă și voi! Mă voi trezi, mă voi trezi! Mă voi trezi, în zori de zi!
9 Pe Dumnezeul nostru mare, Îl laud eu, printre popoare, Iar printre neamuri, câte sânt, Ale Lui laude le cânt.
10 Căci bunătatea Domnului Ajunge-n ‘naltul cerului. Credincioșia-I, ne-ncetat, Până la nori s-a ridicat.
11 Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!