1Mă scapă Doamne-n ceasul rău, Prin Numele Cel Sfânt al Tău, Și fă-mi dreptate – nu mai sta – Acuma, prin puterea Ta!
2Ascultă a mea rugăciune Și seama ia, la ce voi spune!
3Niște străini s-au adunat, În contra mea s-au răsculat Și viața mea o urmăresc. Oameni-aceștia nu gândesc Și nu se tem de Dumnezeu.
4Domnul e ajutorul meu, Căci sufletul mi-l sprijinește,
5Iar răului ce mi-l dorește Vrăjmașul meu, are să cadă Al meu asupritor drept pradă. Doamne-n credincioșia Ta, Zdrobește-i grabnic, nu mai sta!
6Jertfe de bună voie – iată – Îți voi aduce-atunci, de-ndată, Iar cât am să trăiesc pe lume, Eu am să laud al Tău Nume, Căci Tu ești binevoitor.
7Tu ești al meu izbăvitor Și cu ai mei ochi am zărit Felul în care-ai împlinit A mea dorință arzătoare, Care fusese privitoare La cei ce-n jurul meu erau Și cari mereu mă dușmăneau.