Psalms 47
1 Bateți din palme voi, popoare, Și înălțați, fără-ncetare, Mari strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Spre-Acela care e mereu, Adervăratul Dumnezeu!
2 Cel Prea Înalt e-nfricoșat Și pe pământ e Împărat
3 Popoarele ni le supune Și-apoi sub tălpi, neamuri ne pune.
4 El, moșteniri, ne dăruiește, Căci El, pe Iacov, îl iubește.
5 Pe Dumnezeu, Îl însoțesc Doar strigăte ce se vădesc A fi de biruință. El Înaintează-n acest fel, În sunetul puternic, tare, Pe care trâmbița îl are.
6 Veniți cu toți și căutați Un cântec, Lui să Îi cântați! Cântați, cântați – neîncetat – Pentru al nostru Împărat!
7 Căci Dumnezeul nostru Sfânt Împărățește pe pământ. Cântați cântarea înțeleaptă Pe care Domnul o așteaptă!
8 Domnul este Acela care E Împărat peste popoare. Domnul se află așezat Pe al Său jilț sfânt de-mpărat.
9 Iată-i pe domni-aceia cari, Peste popoare, sunt mai mari, S-au strâns cu neamul cel pe care Domnul lui Avraam îl are. Căci ale Domnului, doar, sânt Orșice scut de pe pământ. Mai sus de toți, El se găsește Și Cel mai ‘nalt Se dovedește.