1Doamne, sunt mulți ai mei vrăjmași Ce gloată-n contră-mi se ridică!
2Vai, cum vorbesc ei, pătimași, De mine, când încep să zică: „Acuma dar, la Dumnezeu, Nu e scăpare pentru el!”
3Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt;
4Spre El glasul mi-am înălțat. De sus, din muntele Lui sfânt, El îmi răspunde, tot mereu.
5Mă culc, adorm și mă trezesc, Căci Domnul e sprijinul meu.
6N-am teamă, nu mă îngrozesc De zeci de mii de neamuri cari, În contră-mi, azi, s-au adunat, De zeci de mii – puternici, tari – De care sunt împresurat.
7Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău.
8La Dumnezeu este scăparea: Să lași, peste poporul Tău, O Doamne, binecuvântarea.