Psalms 28
1 Doamne, ești Stânca mea mereu Și către Tine doar, strig eu! La al meu strigăt, surd, nu sta, Căci dacă Te vei depărta Făr’ să-mi răspunzi, eu bunăoară, Asemeni celor ce pogoară În groapa morții, am să fiu.
2 Doamne, eu către Tine viu: Ascultă-mi rugile-nălțate Când mâinile-mi sunt ridicate Către locașul Tău cel Sfânt.
3 Nu mă lua de pe pământ Ca oamenii cei răi vădiți Și ca acei nelegiuiți Cari despre pace doar vorbesc Atuncea când îl întâlnesc Pe-al lor aproape, făr’ s-arate Că-n inimi au doar răutate.
4 Dă-le răsplată ne-ncetat, Așa precum ei au lucrat, După lucrarea mâinilor Și după răutatea lor! Să le dai plata meritată Așa cum se cuvine dată!
5 Ei, la lucrarea Domnului – La tot ce face mâna Lui – Nu vor, deloc, să ia aminte, Ci își duc viața înainte. Domnul să îi doboare dar, Să nu se mai ridice iar!
6 Să fie binecuvântat Domnul, căci El – neîncetat – Ascultă ruga ce-o fac eu.
7 Tărie-mi e și scut al meu, Iar inima-mi a căpătat Credință, căci m-a ajutat; De-aceea doar, de veselie, Plină de-acuma o să-mi fie, Iar prin cântarea mea, mereu, Pe Domnul am să-L laud eu.
8 El e putere în popor, E Stâncă și izbăvitor Pentru cel ce a fost adus Și drept al Său uns a fost pus.
9 Doamne, pe-ntreg poporul Tău, Îl mântuie de orice rău! La moștenirea Ta, veghează Mereu, și-o binecuvintează! În veci să fii al lor păstor, Precum și-al lor sprijinitor.